Gustul, mirosul si amintirea
"Proze-litele" (pe drept cuvant numite asa: nu simple proze, ci proze-obiect, proze cu miros si gust, cu petice decolorate si franjuri misterioase), proze-litele sunt deopotriva instantanee de epoca, documente de generatie, junghiuri, oftaturi, glume si lacrimi. Va veti pierde, bucurosi, in lumea lor, vie, plina de haz, ca un dans euforic, ca o fotografie ingalbenita, ca o amintire recuperata, cu gratie, din propria ei cenusa. - Andrei Plesu
Fragment din volumul "Gustul, mirosul si amintirea" de Anamaria Smigelschi:
„Deci, daca ne doream ceva special de imbracat sau incaltat, vreun gust, o fantezie, trebuia sa ne punem mintea la contributie, ceea ce am si facut. E drept ca am avut cateva oportunitati din pornire, de mare ajutor in finalizarea acestui demers.
Masina electrica de cusut Singer care putea coase orice, carpa, piele, chinga, iuta impaturita in patru, carton.
Ferometalul din colt, o pravalie miraculoasa, impartita in doua: chimicale, unde se dadea vopsea Galus la cantar in cornet de hartie si fieratanii, adica, lanturi, carlige, inele de perdea, cuie, toate la greutate, la niste preturi mai mult decat acceptabile.
O pravalie de furnituri de cizmarie langa Cimitirul Evreiesc, cu sfoara de cusut, ace coroiate, cauciuc negru de bocanci, cutite oblice de taiat talpa, preducele, draifus de fonta, calapoade...
In atelierul lui Constantinescu (asa-l striga si nevasta-sa), un carpaci de cizmar langa care stateam, pe scaunelul cu fundul de piele lustruit de calfa, ma uitam cum peticeste talpile, cum bate flecurile in cuisoare de lemn scoase din gura si cum lustruieste rama pantofilor cu un fel de letcon incalzit la o lumanare groasa. Avea chiar si ghilotina de batut capse si tinte. Se lauda cu mine:
- E ucenica mea, e fata de arhitect si ia uite ce face!
Prima inspiratie creatoare mi-a venit de la un cordon rosu de piele, o catarama asemanatoare si o lada din pod cu fotografii caserate pe carton subtire de mucava. Aveam 15 ani si eram la Sibiu la Mama Mica. O noapte intreaga m-am gandit, m-am gandit... Cand, a doua zi, i-am spus ca-mi trebuie un metru de panza, o bucata de cauciuc de 20 x 30 centimetri, doi metri de fasa pentru sugari si 50 de grame de cuisoare, ea, care se uita la mine ca la un soare, mi-a dat credit, am mers in oras si a investit bani adevarati in primul meu proiect. Am produs o pereche de sandale mirobolante cu talpa groasa si barete alb-rosu cu care, in Bucuresti, in vara Festivalului International al Tineretului, am trecut, in fata concetatenilor, drept oaspete dintr-o delegatie straina."
32.59Lei
32.59Lei
Primești 32 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
"Proze-litele" (pe drept cuvant numite asa: nu simple proze, ci proze-obiect, proze cu miros si gust, cu petice decolorate si franjuri misterioase), proze-litele sunt deopotriva instantanee de epoca, documente de generatie, junghiuri, oftaturi, glume si lacrimi. Va veti pierde, bucurosi, in lumea lor, vie, plina de haz, ca un dans euforic, ca o fotografie ingalbenita, ca o amintire recuperata, cu gratie, din propria ei cenusa. - Andrei Plesu
Fragment din volumul "Gustul, mirosul si amintirea" de Anamaria Smigelschi:
„Deci, daca ne doream ceva special de imbracat sau incaltat, vreun gust, o fantezie, trebuia sa ne punem mintea la contributie, ceea ce am si facut. E drept ca am avut cateva oportunitati din pornire, de mare ajutor in finalizarea acestui demers.
Masina electrica de cusut Singer care putea coase orice, carpa, piele, chinga, iuta impaturita in patru, carton.
Ferometalul din colt, o pravalie miraculoasa, impartita in doua: chimicale, unde se dadea vopsea Galus la cantar in cornet de hartie si fieratanii, adica, lanturi, carlige, inele de perdea, cuie, toate la greutate, la niste preturi mai mult decat acceptabile.
O pravalie de furnituri de cizmarie langa Cimitirul Evreiesc, cu sfoara de cusut, ace coroiate, cauciuc negru de bocanci, cutite oblice de taiat talpa, preducele, draifus de fonta, calapoade...
In atelierul lui Constantinescu (asa-l striga si nevasta-sa), un carpaci de cizmar langa care stateam, pe scaunelul cu fundul de piele lustruit de calfa, ma uitam cum peticeste talpile, cum bate flecurile in cuisoare de lemn scoase din gura si cum lustruieste rama pantofilor cu un fel de letcon incalzit la o lumanare groasa. Avea chiar si ghilotina de batut capse si tinte. Se lauda cu mine:
- E ucenica mea, e fata de arhitect si ia uite ce face!
Prima inspiratie creatoare mi-a venit de la un cordon rosu de piele, o catarama asemanatoare si o lada din pod cu fotografii caserate pe carton subtire de mucava. Aveam 15 ani si eram la Sibiu la Mama Mica. O noapte intreaga m-am gandit, m-am gandit... Cand, a doua zi, i-am spus ca-mi trebuie un metru de panza, o bucata de cauciuc de 20 x 30 centimetri, doi metri de fasa pentru sugari si 50 de grame de cuisoare, ea, care se uita la mine ca la un soare, mi-a dat credit, am mers in oras si a investit bani adevarati in primul meu proiect. Am produs o pereche de sandale mirobolante cu talpa groasa si barete alb-rosu cu care, in Bucuresti, in vara Festivalului International al Tineretului, am trecut, in fata concetatenilor, drept oaspete dintr-o delegatie straina."
Detaliile produsului
