Romanul gotic mexican se combina cu atmosfera din Rebecca de Daphne du Maurier in acest roman de debut de suspans paranormal, in care actiunea se petrece dupa Razboiul Mexican de Independenta, despre o casa izolata, o bantuire sinistra si o femeie prinsa in capcana...

 

In timpul rasturnarii guvernului mexican, tatal lui Beatriz a fost executat, iar casa lor distrusa. Cand frumosul Don Rodolfo Solorzano o cere in casatorie, Beatriz nu ia in seama zvonurile despre moartea subita a primei lui sotii, preferand sa aleaga siguranta pe care mosia lui de la tara i-o va oferi. E hotarata sa aiba din nou o casa a ei, indiferent de ce o va costa. Dar Hacienda San Isidro nu este sanctuarul pe care si-l inchipuia ea.

 

Cand Rodolfo se intoarce la lucru in capitala, somnul lui Beatriz e invadat de viziuni si voci. Ochi invizibili ii urmaresc fiecare pas. Sora lui Rodolfo, Juana, nu da importanta temerilor lui Beatriz - dar de ce refuza sa intre in casa noaptea? De ce arde bucatareasa tamaie de jur imprejurul bucatariei si insemneaza usile cu simboluri stranii? Ce s-a intamplat de fapt cu prima Dona Solorzano? Beatriz stie cu certitudine doar doua lucruri. Ceva nu e in regula cu hacienda. Si nimeni de acolo nu o poate salva. Cautand cu disperare un ajutor, se agata de tanarul preot, Padre Andres, ca de un aliat. Nefiind un preot obisnuit, Andres va trebui sa se bazeze pe talentele lui de vrajitor ca sa se lupte cu malefica entitate care bantuie hacienda si sa o apere pe femeia fata de care simte o atractie puternica, interzisa. Dar s-ar putea ca nici macar el sa nu poata infrange fortele intunericului. Departe de a fi un refugiu, San Isidro poate fi pierzania lui Beatriz.

 

O carte de o frumusete stranie, care-ti da fiori pe sira spinarii. Bantuiri, exorcism, incantatii, dragoste interzisa - Hacienda te duce intr-o lume unde iubirea invinge diavoli. - The New York Times

 

O poveste de iubire, groaza si amenintari supranaturale. - Harper's Bazaar

 

O poveste gotica despre o iubire blestemata si spirite razbunatoare. - The Washington Post 

 

Canas cunoaste foarte bine regulile genului, montand si demontand, pe rand, cliseele casei bantuite. Rezultatul este o contributie stralucita la noul val al romanului gotic postcolonial. Cititorii nu vor dori sa rateze aceasta carte. - Publishers Weekly (starred review)

 

Densa, frumoasa si meritand pe deplin comparatiile cu Rebecca, aceasta Hacienda este un titlu esential in reinvierea genului gotic. - CrimeReads

 

O poveste hipnotica, sinistra, in egala masura inspaimantatoare si luxurianta. Debutul lui Canas este un cosmar captusit cu catifea. - Roshani Chokshi, autoarea romanului The Gilded Wolves, bestseller New York Times

 

Romanul gotic la care visam, inspaimantator, plin de atmosfera, minunat. - Rachel Hawkins, autoarea romanului Sotia de la etaj, bestseller New York Times

 

Isabel Canas este o scriitoare mexicano-americana de fictiune speculativa. Dupa ce a locuit, printre alte tari, in Mexic, Scotia, Egipt si Turcia, ea s-a stabilit (deocamdata) in New York. Are un doctorat in Limbi si Civilizatii ale Orientului Apropiat si scrie fictiune inspirata din cercetarile sale si din istoria familiei sale.

"Umbrele s-au lungit in jurul casei. Ploaia prezisa de Andres a venit dupa-amiaza si a umplut cu noroi piata mica din centrul satului haciendei.
Mi-am potrivit pe umeri salul de lana, avand grija ca marginea lui sa-mi acopere cosul din mana. Inca era ingreunat de tamaie, desi eu si Andres ne terminaseram munca pe jumatate.
Inaintand cu un pas in fata mea, Andres s-a apropiat de urmatoarea casuta si a batut in usa. Aceasta s-a deschis; lumina calda dinauntru i-a alunecat pe umerii muiati de ploaie si s-a oglindit in stropii care i-au curs de pe borul palariei cand a aplecat capu.
A salutat-o amabil pe tanara din usa, zambindu-i sugarului de pe soldul ei si prezentandu-mi-o drept Belen Rodriguez. In cateva cuvinte, i-a explicat ca ar fi fost mai bine ca satenii sa nu iasa din case dupa lasarea intunericului. Sub ochii ei, Andres s-a intors spre mine si a luat o bucata de tamaie din cos. Femeia i-a acceptat darul, zabovind asupra mea cu o privire iscoditoare.
Am crezut ca vei fi la fel ca cealalta, spusese Paloma. Oare femeia aceasta se intreba de ce umbla sotia stapanului impreuna cu preotul vrajitor prin noroi si prin ploaia grea?
Raspunsul era simplu: Andres era ranit si nu-l slabisem din ochi de la amiaza, cand il induplecasem in sfarsit sa iasa din salonul verde. Din cand in cand se clatina pe picioare; parea chinuit de dureri fizice cand incerca sa-si aminteasca ceva. Frustrarea ii era evidenta. Ii clocotea sub infatisarea calma, sapandu-i tot mai adanc in inima. Il vegheasem cand dormise o vreme pe terasa si acum ne pregateam de lasarea noptii.
Papa spunea ca bataliile schimba atitudinile oamenilor fata de camarazii lor. Eu si Andres luptaseram impreuna intr-o batalie cumplita si abia scapaseram cu viata. Il cunosteam de foarte putin timp, dar ma simteam legata de el. Imi spuneam ca e vorba de loialitate. Poate ca era ceva mai profund. Dar satenii nu stiau asta. In mintile lor, Andres ramasese fiul lor invincibil; lovitura suferita la cap nu-i stirbise aerul de autoritate cumpatata. Dupa ce ne-am terminat treaba, am pornit in tacere spre capela, umar langa umar. Imi daduse dreptate ca ar fi fost periculos sa petrec noaptea in casa de una singura si ma sfatuise sa nu infrunt o asemenea provocare. Fara multe cuvinte, hotarase ca trebuie sa petrec noaptea in odaile lui. Asta imi doream si eu, dar nu stiusem cum sa abordez problema. Totusi, n-am putut sa nu ma scandalizez putin cand am vazut cat de repede ajunsese la o asemenea concluzie. Andres a deschis usa si atunci i-am inteles intentiile. Focul ardea in semineu si pe masa mica erau asezate resturi de la masa de dupa-amiaza. Paloma statea in genunchi intr-un colt, intinzand paturi pe jos, de cealalta parte a incaperii fata de patul lui Andres. A ridicat privirea uimita cand am trecut pragul.
- Ce cauta aici? a strigat ea cand a intrat si Andres, inchizand usa in spatele sau.
Aha. Decat sa infrunte singuratatea in casuta in care murise mama ei, Paloma avea sa petreaca noaptea sub acoperisul varului sau. Si, datorita ei, puteam sa raman si eu.
- E clar ca situatia cere masuri neobisnuite pentru a ne proteja pe toti, a spus Andres incet."