Hamuri

Gheorghe Urzica isi continua si prin acest volum destinul de narator al unor instantanee cu reale valente antropologice, nu doar din lumea de demult, cand era ea mai curata si mai cu rost, ci din acel orizont al vechiului reflectat in cioburile oglinzilor vremurilor de acum... O carte ce se sopteste de dincolo de vicisitudinile acelor altor vremuri, tot cioburi, dar parca nu atat de ascutite in marginile lor strapungand lumea, in lung si in lat, in vremuri si peste vremuri, caci, pe atunci, lucrurile erau mai simple... Cu adevarat mai simple... Chiar si neranduite, cum le credeam noi, ele se gaseau totusi in locuri-tipar mai bine alese: cumsecadenie, rabdare, rost, rosturi... Intai erau acestea si, abia apoi, in urma lor, incercand sa le devoreze umbrele, toate acele inerente siretenii, prefacatorii, rautati si mancatorii... Erau vremurile in care le stiam pe acestea incercand a rontai din viata noastra... Pe cand, astazi, toate acelea par in noi... Smulgand... Iar acele valori, repere, cutume, poate discutabile atunci, prin ochii celor ce le duceau poverile in spate, azi sunt ele in sine repere spre care nici sa mai nadajduim nu putem, nici sa visam macar, inchizand ochii trupesti si lasandu-i pe cei ai mintii sa cuprinda si sa se intrepatrunda cu fascinatia tablourilor zugravite si prin instantaneele slovelor Barbatului de lut... Si care sunt instantanee doar ca imagini, doar ca incadrari, doar ca jocuri de rol ale personajelor lui Gheorghe Urzica, in fapt, ele zugravind adanc vremurile si clipele de candva... - Cezar Adonis Mihalache