Anastasiei nu-i place sa vorbeasca, dar nu pentru ca nu ar avea ce sa spuna. Nimeni, niciodata , nu a vrut sa o asculte. S-a obisnuit cu multe de-a lungul timpului. Cu hanoracul sub care isi ascunde vanataile, cu lipsa mamei si cu tatal transformat in calau. Se obisnuieste si cu Mihail, baiatul cu zambetul bland, care ii tot intinde o mana de ajutor, fara sa stie ca este singura persoana careia ii pasa de ea. Apropierea de el o sperie. Lui Mihail nu-i place cand Anastasia tace, dar pielea ei incepe, deodata , sa spuna o mie de povesti. Cand, in sfarsit, afla ce se ascunde sub acel hanorac, acesta este complet sfasiat. Pe masura ce o cunoaste mai bine, Mihail realizeaza ca adevarul este mai crud decat si-a imaginat si ca amandoi trebuie sa decida catre ce final se indreapta povestea. Dar Mihail nu este un erou, iar Anastasia pare ca nu vrea sa fie salvata. 

Intr-o societate in care oamenii nu vor sa auda si sa vada, vor reusi cei doi sa ia hotararile potrivite? 

Emotionant, cuvintele imi sunt sarace pentru a exprima frumusetea acestei carti. - Goodreads Review