Scoala pentru Vrajitoare si Vrajitori Hogwarts se pregateste pentru Trimagiciada, o competitie la care au voie sa participe doar vrajitorii cu varsta de peste saptesprezece ani.

 

Harry Potter are doar paisprezece ani, dar viseaza ca va castiga cumva Trimagiciada. Apoi, de Halloween, cand Pocalul de Foc hotaraste candidatii, Harry e uluit sa vada ca numele lui se gaseste printre cele alese de cupa magica. Va infrunta probe care sfideaza moartea, dragoni si vrajitori intunecati, dar cu ajutorul lui Ron si Hermione s-ar putea s-o scoata la capat...

 

Traducere din limba engleza de Florin Bican. 

 

La fiecare al doilea pas al lui, in Sala rasuna ecoul infundat al unui sunet dogit. Ajunse la capatul mesei de onoare, se rasuci spre dreapta si porni schiopatand vizibil spre Dumbledore. Un nou fulger spinteca tavanul. Lui Hermione i se taie respiratia.
Lumina fulgerului daduse clar la iveala fata nou-venitului. Era o fata cum Harry nu mai vazuse vreodata. Parea sa fi fost cioplita dintr-un trunchi supus unor indelungate intemperii, de catre un mester prea putin familiar cu chipul omenesc si, pe deasupra, prea putin iscusit in manuirea daltii. Fiecare portiune de piele era brazdata de cicatrici. Gura parea o spintecatura suie, iar o bucata zdravana din nas lipsea. Dar ceea ce il facea cu adevarat inspaimantator erau ochii.
Unul era mic si intunecat, ca o margica. Celalalt era imens, rotund ca o moneda si de un albastru electric intens. Ochiul albastru se misca incontinuu, fara sa clipeasca, rostogolindu-se de sus in jos si de la dreapta la stanga absolut independent de ochiul zdravan, dupa care se dadea complet peste cap, privind parca in interiorul craniului si fixand asistenta cu albul sau.
Strainul ajunse la Dumbledore. Ii intinse o mana la fel de devastata de cicatrici ca si fata lui, iar Dumbledore i-o stranse, inganand vorbe pe care Harry nu le putea auzi. Paru sa-l intrebe ceva pe strain, care clatina din cap fara sa zambeasca si raspunse mormaind. Dumbledore incuviinta din cap si-i facu semn sa se aseze pe locul liber din dreapta sa.
Strainul se aseza, isi scutura capul ca sa-si dea in laturi de pe fata pleata colilie, trase spre el un platou cu carnati, il ridica spre ciotul nasului si adulmeca. Apoi scoase din buzunar un cutitas, pescui cu varful sau un carnat si incepu sa manance. Cu ochiul cel zdravan se uita la carnati, in timp ce ochiul albastru i se rotea agitat in orbita, cercetand Sala si ocupantii sai."