Cand Cavalerobuzul opreste brusc in fata lui, rasarind din intuneric, pentru Harry Potter incepe un nou an scolar care nu e nici pe departe unul obisnuit. Sirius Black, criminal in serie si discipol al Lordului Voldemort, a evadat de la Azkaban, inchisoarea vrajitorilor, si toata lumea spune ca ar fi pe urmele lui Harry. La prima ora de divinatie, profesoara Trelawney vede in frunzele de ceai din ceasca lui Harry un semn prevestitor de moarte... Dar mai infricosator decat orice e ca in jurul scolii patruleaza dementori, care pot sorbi suflete cu Sarutul lor mortal.

Descopera aici Universul magic J. K. Rowling.
 

Fragment din romanul" Harry Potter si prizonierul din Azkaban" de J.K. Rowling:

 

“Harry si Hermione aproape ca se prabusira peste Ron, izbutind cu greu sa se opreasca in fata lui. Ron era intins pe jos, dar si-l varase pe Trantor inapoi in buzunar; tinea ambele maini stranse pe umflatura care se zbatea.

- Ron... hai inapoi... sub... mantie, gafai Hermione. Dumbledore... si ministrul... o sa se-ntoarca intr-un minut...

Dar pana sa apuce sa se acopere la loc si chiar inainte sa-si recapete rasuflarea, auzira sunetul moale al unor labe uriase. Ceva tasnea spre ei din intuneric - un caine urias, negru ca smoala si cu ochi galbui.

Harry dadu sa scoata bagheta, dar prea tarziu - cainele facuse deja un salt enorm si-l izbi in piept cu labele din fata. Harry se rasturna pe spate intr-un vartej de par negru; simti rasuflarea fierbinte a cainelui, ii vazu coltii lungi de cativa centimetri...

Numai ca forta saltului il impinse pe caine prea departe si-l sili sa se dea jos de pe el. Ametit si simtindu-se ca si cum si-ar fi rupt doua-trei coaste, Harry incerca sa se ridice. Auzi maraitul cainelui si cum acesta se intoarse pentru un nou atac.

Ron tasni in picioare. Cand cainele se napusti spre el, il impinse pe Harry la o parte, iar cainele isi inclesta falcile pe bratul intins al lui Ron. Harry se arunca asupra lui si-i smulse un smoc de par, dar animalul incepu sa-l traga Ron dupa el la fel de usor ca pe o papusa de carpa.

Apoi, pe nepusa masa, ceva il lovi atat de tare peste fata pe Harry, incat cazu inca o data. O auzi pe Hermione cum tipa de durere si cade si ea. Harry orbecai dupa bagheta, stergandu-si un firicel de sange care-i intrase in ochi.

- Lumos! sopti el.

Lumina produsa de bagheta ii arata trunchiul unui copac gros; alergasera dupa Trantor pana in umbra Salciei Plesnitoare, ale carei crengi scartaiau ca in bataia unui vant turbat, lovind incoace si incolo ca sa-i impiedice pe copii sa inainteze."