Cartea prezinta povestea clasica a fetitei muntilor, Heidi si a bunicului ei.
Editia este ilustrata. Fragment:

"Acum, Heidi avea simţământul că se afla închisă într-o colivie frumoasă de aur, ca o pasăre dornică să-şi ia zborul spre înălţimile albastre. După ce se incredinţa că toată strădania ei de a vedea împrejurimile era zadarnică, începu să se întrebe cum ar putea ieşi afară ca să meargă să vadă câmpia. Dar, dacă îşi aduce bine aminte, ieri, înaine de a intra în această casă frumoasă, nu călcase decât pe pietre... Deodată, se deschise uşa şi Tinette îşi vâri capul înăuntru, spunând scurt: — Micul dejun e gatal... Şi dispăru. Heidi nu înţelese că era invitată la gustarea de dirnineaţă ci, dimpotrivă, zărind chipul răutăcios şi batjocoritor al cameristei, îşi închipui că aceasta voise să-i spună să nu se apropie de ea. Trase deci un scaun de lângă masă şi se aşeză, aşteptând cu răbdare să vadă ce avea să se mai întâmple. La scurt timp după aceea, intră în cameră, în cea mai mare grabă, domnişoara Rottenmeier. — Ce-i asta, Adelheid, se răsti la ea, nu ştii ce-i micul dejun? Hai, repede!... "