Micuta orfana Heidi este trimisa de matusa Detie la bunicul ei, in Alpii elvetieni. Curand, copila incepe sa iubeasca tovarasia bunicului si libertatea traiului in mijlocul naturii. Desi fascinata de frumusetea peisajelor montane, Heidi va trebui sa se desparta de meleagurile atat de indragite. Matusa ei o duce la Frankfurt, unde Heidi devine companioana Clarei, o fetita invalida si singuratica. In perioada petrecuta in casa bogatei familii a Clarei, eroina noastra se va confrunta cu numeroase provocari, pe care le va aborda cu inocenta si zburdalnicia caracteristice.

 

    “Heidi scapa de caprele adunate in jurul ei, il parasi pe Peter si se intoarse la Clara.

    Peter o ameninta pe Clara cu pumnul, asa cum facuse si cu doctorul. Temandu-se ca s-ar fi putu sa-l vada Mos Alp, o lua repede la picior, cu caprele dupa el.

    Cele doua fetite isi facusera nenumarate planuri si acum nu mai stiau de ce sa se apuce si cu ce va trebui sa inceapa. Hotarara ca inainte de toate sa-i scrie bunicii.

    Inainte de plecare, batrana doamna isi facuse griji intrebandu-se daca muntele va fi potrivit pentru nepotica ei, mai ales o perioada atat de lunga.

    Ca s-o tina la curent cu starea ei de sanatate, ii promisesera sa-i scrie. Asa ca fetitele se apucara de scris.

    Heidi aduse afara hartie si toc, asta pentru ca peisajul era atat de frumos, incat Clara n-a vrut sa intre in casa. Scrise repede o scrisoare, dar nu prea lunga, caci, in timp ce scria, natura ii abatea atentia de la scris. Se asezara apoi sub brazi, vorbind despre tot ce se intamplase in viata lor de cand Heidi parasise Frankfurtul.

    Se insera curand si Peter se intoarse cu caprele. Cum Heidi nu dadea semne ca voia sa vorbeasca cu el, lasa caprele si pleca imediat.

    Bunicul se duse sa aduca lapte de capra. De indata ce batranul aduse laptele, Clara si Heidi il baura, iar Clara chiar mai ceru o portie. Batranul mai aduse o ulcica si niste felii de paine unse cu unt.

    In noaptea aceea, Clara a dormit foarte bine, la fel ca in toate celelalte nopti care au urmat. In a patra zi, au fost uimiti sa vada doi hamali care aduceau pentru fete doua paturi cu cuverturi. Mai era si o scrisoare in care bunica Clarei isi arata speranta ca fetele se vor bucura si le indemna sa-i scrie zilnic.”