“In fiecare oras, Kang si directorul Choe isi luau camere Ianga Shin si Choi, de multe ori cu usi de comunicare intre ele. Kang le-a cerut celor doi sud-coreeni sa dea telefon si sa-l anunte de fiecare data cand paraseau camera, dar in acelasi timp supraveghea usa camerei lor pentru cazul ca ei ar fi ignorat ordinul. Orice alt telefon ar fi vrut sa dea, trebuiau sa foloseasca numai aparatul din camera lui. In prima seara cand erau la Praga, dupa cina la restaurantul hotelului, Shin i-a cerut lui Kang sa-i permita sa sune un vechi prieten, criticul de film japonez Kyushiro Kusakabe, sub pretextul ca voia sa discute promovarea unui festival de film in Phenian. Kusakabe fusese un prieten apropiat si Shin avea incredere in el, dar el si Choi il alesesera oarecum fortat: Kang nu le-ar fi permis niciodata sa sune in Coreea de Sud, sau pe cineva despre care ar fi banuit ca era o cunostinta personala mai curand decat profesionala. Kusakabe era persoana care se potrivea cel mai bine cu ce aveau ei nevoie.

    Pentru a mai linisti din suspiciunile cainelui de paza, Shin a dat telefonul din camera lui Kang, parand relaxat si mentinand conversatia despre filme in speranta ca prietenul lui va fi in stare sa citeasca printre randuri. Kusakabe a fost uimit sa auda vocea lui Shin dupa atatia ani. Crezuse ca Shin era mort; cel putin asa se anuntase in media din Coreea de Sud. Kusakabe i-a spus lui Shin sa se intalneasca la Budapesta, daca Shin ar putea ajunge acolo. Shin a raspuns ca va incerca, cat de vesel a putut, „pentru ca Choe si Kang sa nu banuiasca nimic".

    Cateva zile mai tarziu, au inceput filmarile la Doraoji annun milsa (Emisarul care nu s-a intors), pe platourile Studiourilor Barrandov din Praga, Cehoslovacia. Barrandov erau studiourile preferate ale lui Roman Polanski, iar Milos Forman a turnat Amadeus in aceleasi studiouri in anul urmator."