Pamantul, secatuit si muribund, a fost abandonat de omenire, care s-a risipit in spatiul cosmic. Dar oamenii au luat in exodul lor nelinistile si dilemele speciei. Pus in fata unei neasteptate provocari interioare si urmarit de obsedante temeri, Personajul principal, decide sa revina pe Pamantul parasit de oameni, dar pe care viata salbatica inca isi urmeaza cursul, incercand cu incapatanare sa se adapteze noilor conditii induse de Soarele muribund. Si, odata intors, isi descopera adavaratul chip. Iarba cerului este un roman metafora, plin de melancolie si inundat de nostalgia unui trecut greu si dens. - Marian Truta

 

Am inaintat in lungul despicaturii, din loc in loc oprindu-ne sa privim inauntru, sa descifram in amestecul de roci sfasiate urmele lumii noastre, prabusite sub convulsiile haotice, nesupuse, ale materiei. Oare era civilizatia noastra inca atat de neputincioasa in fata naturii oarbe?! Oare supercivilizatia in care traiam nu putea impiedica un asemenea dezechilibru al naturii in miscare?! Oare, noi... Atatea intrebari imi veneau cu iuteala fulgerului in minte, fara ca vreunul din raspunsurile posibile pe care le stiam sau le inventam spontan sa ma satisfaca. Si iarasi simteam cum spaima aceea, care imi terorizase copilaria, viata de pana atunci, obsesia calamitatii ucigase, se filtra in toata fiinta mea, coplesindu-ma irezistibil. - Constantin Cublesan, Iarba cerului