Iarba rosie este inainte de orice o plonjare in subconstient. Wolf, inventatorul unei masini a timpului, vrea sa-si sondeze trecutul si sa-si inteleaga viata prin intermediul acestei bizare inventii. Toate personajele romanului sunt in cautarea unui sens al existentei. In ceea ce-l priveste pe Senatorul Dupont, el isi incheie cu bine cautarile, reusind sa faca rost de un uapitic, o fiinta micuta care-l va face fericit pentru tot restul vietii. Faptul ca Senatorul Dupont este un caine inzestrat cu darul vorbirii si e singurul ce pare a fi atins starea de beatitudine, stare ce seamana izbitor de mult cu prostratia, este inca una dintre ironiile amare ale acestui autor la care inventia verbala si amestecul regnurilor nu sunt niciodata gratuite, iar farsa si lirismul merg mana in mana in subminarea romanului realist.

Boris Vian a devenit celebru datorita romanului sau Spuma zilelor, „cel mai sfasietor roman de dragoste care a fost scris vreodata“ (Raymond Queneau). In 1950 si-a publicat cel de-al treilea roman, Iarba rosie (L’herbe rouge), in care cititorul regaseste lumea miraculoasa, grotesca si tragica pe care o cunoaste din Spuma zilelor.