Idealul educational crestin isi propune, dincolo de idealurile subordonate, legate de fericirea, pacea si ordinea sociala din aceasta lume, transcenderea limitelor vietii puse de moarte prin impreuna-lucrarea omului cu harul divin. A iubi la infinit lumea cu viata ei, fara o raportare la Creator, nu inseamna altceva decat a iubi moartea. Creat dupa chipul lui Dumnezeu si in vederea asemanarii cu acesta, omul a fost asezat in lume ca stapan al creatiei. Drumul spre asemanarea cu Dumnezeu, un drum al libertatii interioare, este parcursul pe care si-l propune orice ideal pedagogic crestin. Cararile pe care ajungem insa la Dumnezeu sunt variate, dar toate duc spre acelasi pisc.

Din punctul de vedere al pedagogiei crestine exista idealuri imediate, care se refera la incercarea de a crea o lume mai buna si mai dreapta aici, pe pamant, dar si un ideal educational absolut, anume transcenderea mortii. Prin aceasta pedagogia crestina este o pedagogie a vietii prin excelenta, o pedagogie a invierii.