Un document de nimic s-ar parea, dar care e important nu pentru ca aflam ca era poftit "cine vrea sa se intreaca cu madam" ci pentru ca intr-un minut ne instruim cat de mare era odinioara orasul, ca exista un han Manuc, ca nobletea platea dupa vointa, si ca ziua se socotea dupa ora turceasca - dupa cum invatam dintr-un raport catre Domnitor, al prefectului politiei Capitalei, colonel adjutant Bibescu, ca la 19 aprilie 1862, s-au vandut in Bucuresti 37.991 de paini, si s-au taiat 24 de vite, iar in arestul politiei se aflau 12 indivizi. Iata ce-au inteles diferitii donatori, care s-au grabit sa imite gestul membrilor din comitet, dandu-si obolul lor - printre altii, d-rul Skupiewsky, care expune un foc al Bucurestilor din 1847 si familia Butculescu, care a adus vederi si acte din timpul primei noastre expozitii - si iata ce-ar trebui sa priceapa toti cei ce posed obiecte, tablouri, fotografii sau documente vechi, relative la istoria Bucurestilor. In definitiv, toate aceste bogatii constituiesc un patrimoniu al natiunii, puse in valoare mai bine decat oriunde in cadrul Muzeului Municipal. Iar cei ce se tanguiau mai zilele trecute ca Hala Vechiturilor din Calea Vacaresti a fost daramata, sa se consoleze ca de acum Bucurestii vor avea o alta sala cu "vechituri", aceasta in Calea Victoriei, desigur mai interesanta.