Istoria ei incepe undeva, dupa Al Doilea Razboi Mondial, prin anul 1952, cand in Grecia inca nu se linistisera luptele si uciderile intre frati.  Crima despre care este vorba, este posibil sa se fi petrecut din motive politice si persoana care a facut-o sa fie acoperita. Tot continutul acestei carti a fost povestit de duhovnicul care l-a spovedit pe eroul nostru si a fost alaturi de el, pana la plecarea din aceasta viata.
 

 

"A venit si timpul casatoriei. Au facut mai intai cununia religioasa, apoi pe cea civila, asa cum este randuiala in Grecia, dupa care Ecaterina s-a mutat cu totul la casuta pe care o indragise de la inceput.

Petru si-a continuat munca de tamplar, iar Ecaterina cea de profesoara. Se intelegeau de minune, parca erau facuti unul pentru celalalt. Daca intervenea vreo problema intre ei, imediat o discutau si o rezolvau. Nu lasau nimic sa le umbreasca fericirea. Dar, in toata fericirea lor, nu au uitat nici o clipa sa-i multumeasca Binefacatoarei lor.

Petru si-a continuat rugaciunea ca si mai inainte, ba chiar a ajutat-o si pe Ecaterina ca sa poata dobandi si ea rugaciunea continua.

Cu timpul, a venit si un copil, caruia i-au pus numele Gheorghe, dupa cum il chemase pe tatal Ecaterinei. Mai tarziu, a venit si o surioara, careia i-au pus numele Maria.

Casa lor s-a umplut de veselie. Petru muncea cu drag privind la copilasii lui iubiti care se jucau in curte. Dupa ce i-a botezat, i-a dus in fiecare duminica si sarbatoare la biserica si i-a impartasit cu Sfintele Taine. Stia el, din propria experienta, ce mult le poate ajuta Sfanta Impartasanie, ca sa poata trece peste toate greutatile. Chiar si atunci, cand a racit si s-a imbolnavit grav cu plamanii, tot prin Sfanta Impartasanie, luata cu credinta, s-a vindecat. De aceea, stia ca, daca vrea sa aiba copii sanatosi tru-peste si sufleteste, trebuia sa-i impartaseasca cat mai des. Ei, fiind mici, nu aveau nevoie de spovedanie, fiind nevinovati. 

Petru cu Ecaterina se impartaseau cam o data la doua saptamani, dar intotdeauna se spovedeau mai inainte si apoi, cu binecuvantarea duhovnicului, se impartaseau.

Timpul trecea si copiii cresteau. Mai intai a fost dat la scoala Gheorghita, iar dupa doi ani si Maria, care era frumoasa ca un ingeras, avand blandetea lui Petru si intelepciunea Ecaterinei. Era o brunetica, cu ochi negri si plini de lumina. Nici Gheorghita nu era mai prejos, fiind un copil hotarat si plin de credinta."