In acea dimineata a duminicii de Pasti, acela, in furtuna, am sarbatorit cu adevarat viata lui Iisus si viata tuturor maestrilor care au ales sa traiasca dupa calea maestrului. Am sarbatorit invierea lui, am sarbatorit faptul ca a trait cu adevarat ca fiul lui Dumnezeu – si din aceasta ne-am bucurat. De asta a putut el sa puna totul la bataie. Era o fiinta care era daruita cu sange regesc. O entitate pentru care totul se aranja intocmai – si cu siguranta ca ar fi putut sa seduca, cu puterea aceea. Dar cei care abuzeaza de puterea asta intotdeauna sfarsesc in cele mai mizerabile dintre vieti. Functioneaza pe moment, dar odata si odata tot ii ajunge din urma.

Iisus a fost o entitate care a dat-o la o parte pe femeia pe care o iubea, pe copiii lui, tronul – si care a avut un mesaj. Mesajul era: „Pentru ca eu sa fiu regele evreilor, trebuie mai intai sa fiu fiul lui Dumnezeu si, ca urmare, trebuie sa imi traiesc viata cu refrenul acesta, nu ca sunt fiul mamei si al tatalui meu. Toata lumea poate sa fie fiul si fiica parintilor sai, dar foarte putini sunt cei care, in cele din urma, decid sa spuna, eu sunt sangele regesc al Spiritului meu Sfant si asta e viata pe care trebuie sa o traiesc.“