Cartea Iisus Hristos, iubirea tradata este scrisa de un teolog universitar, specialist in telogie dogmatica. De aceea, ea este bine intemeiata si argumentata teologic. Dar ea nu se adreseaza numai teologilor sau intelectualilor specializati ci tuturor intelectualilor, in sensul cel mai larg. 

 

Cititorul va putea observa ca, in acest inteles cartea este scrisa in limbaj simplu, limpede si accesibil pentru toata lumea.

 

Aceasta carte cuprinde 3 volume: vol. I expune un tablou foarte sever si critic al instrainarii celor care se numesc credinciosi dar il tradeaza, intr-o infinitate de forme, pe Iisus Hristos.

 

Vol. II este o argumentare sistematica, dar limpede si accesibila, a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Ea arata ca Iisus din Nazaret, pe care cei mai multi il neaga sau il evita este Dumnezeu si chiar singurul Dumnezeu adevarat. Acest volum este in curs de redactare.

 

Vol. III arata ca acest Dumnezeu uitat sau evitat este de fapt singurul prieten apropiat si fidel fiecarui om.

 

Omul are nevoie de Iisus Hristos pentru ca are nevoie de Dumnezeul sigur, experiat, atins si tangibil oricand, nu de idei despre Dumnezeu. Inafara de Iisus Hristos, toti dumnezeii sunt simple idei, „credinte”, prezumtii, doleante sau proptele, pe care ganditorul riguros stie ca nu poate sa se sprijine. Nimic experiat nu e sigur pentru om, nici macar parintii, pentru ca „tatal meu si mama mea m-au parasit” (Ps. 26,16) si „Tot omul este mincinos” (Ps. 11,52) adica slab, incapabil de adevar, de fidelitate si de putere. Chiar daca ramane cu credinta in Dumnezeu, fara Iisus Hristos omul ramane fara nici un prieten. Hristos este singurul prieten, pentru ca este Persoana absoluta si pentru ca a probat in lume prietenia absoluta, dovedind ca „mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii Sai” (Ioan 15,13). Fara indoiala, istoria a inregistrat multe cazuri de prietenie exceptionala si memorabila, valori nepieritoare pe care omenirea nu le va uita niciodata. Ele sunt memorabile si minunate, pentru ca dovedesc de ce e in stare fiinta nenorocita si zdrobita intre doua neanturi, care e omul. Totusi, acestea nu se pot compara cu prietenia lui Iisus Hristos, pentru ca au fost marcate de limite si slabiciuni inevitabile, ele insele fiind constiente de nenorocirea, meschinaria, conditia si sfarsitul lor nefericit. La Iisus Hristos nu e vorba insa numai de calitatea absoluta a prieteniei, ci mai ales de puterea si suveranitatea persoanei Lui, precum si de garantia finalitatii fericite a acestei prietenii. Daca numai El este Prietenul atotputernic, atunci numai prietenia Lui este garantata si fericita.