Pentru majoritatea cercetatorilor, Cristos a ramas doar in istorie, modificand cursul evenimentelor politice ale lumii; pentru majoritatea teologilor, El este numai un obiect de studiu in Cartile Sfinte, care a imprimat o noua directie interpretarilor credintei; pentru filosofi, El este centrul unor polemici interminabile, iar pentru multimea credinciosilor inerti, El este binefacatorul providential in crizele tulburatoare ale vietii cotidiene. Totusi, atunci cand omul percepe maretia Vestii celei Bune, el intelege ca Invatatorul nu este doar reformatorul civilizatiei, legiuitorul credintei, calauza ratiunii sau datatorul de inlesniri pamantesti, ci este - mai presus de toate - si renovatorul vietii fiecaruia.  Atingand aceasta culme a intelegerii, fiinta iubeste templul care ii modeleaza existenta; totusi, ea nu se limiteaza sa participe la adunarile conventionale realizate in scopul manifestarilor de adorare, ci Il aduce pe Prietenul Celest in sanctuarul familiei, unde Iisus incepe atunci sa controleze pasiunile, sa corecteze comportamentele si sa inspire cuvintele, facandu-l pe ucenic capabil sa transpuna invataturile eterne in actiuni vii, prin care Domnul spera sa extinda Dumnezeiasca Imparatie a pacii si iubirii pe Pamant. Cand Evanghelia patrunde in camin, inima isi deschide mai usor poarta Invatatorului Dumnezeiesc. Neio Lucio cunoaste acest adevar profund si le ofera noilor discipoli cateva dintre lectiile Domnului din cercul cel mai intim al Apostolilor si adeptilor din primele ore ale crestinismului. Astazi, cand s-au scurs deja aproape 20 de secole de la primele roade ale Vestii celei Bune, locuinta lui Simon a devenit lumea intreaga... Iisus continua sa le vorbeasca oamenilor de pe intreg mapamondul. Fie ca vocea Lui patrunzatoare si blanda sa poata grava in cartea sufletelor noastre lectia renovatoare de care avem nevoie acum, cand ne aflam fata in fata cu viitorul, transformandu-ne in semanatori activi ai iubirii Lui infinite, caci aceasta este cea mai mare fericire la care putem aspira! - Emmanuel Pedro Leopoldo, 3 octombrie 1949