Împărăția cerului și a eclerului

Minunate povestiri! Cu siguranta voi mai citi Codrut Baciu.

O lectură „drăguță”. Autorul face o „radiografie” a anilor 90, cu nostalgie, cu umor pe alocuri, dar și cu accente grotești (scena de la finalul povestirii „Unsprezece”, sau rezolvarea Mondler din povestirea „Zeno”) sau tragice (povestirea „Gianluca Vialli”). Copilul se întoarce mereu la amintirile despe bunicul și bunica priviți în diferite ipostaze, toate având în comun grija față de nepot. Adolescentul e uneori rebel, alteori docil, adaptându-se vremurilor tulburi și tulburătoare. Eroiii dau nas în nas cu tot felul de stereotipuri ale perioadei: fostul securist, profesorul dur și absurd, tămăduitorul-șarlatan, profesorul slab și pervers, colega superdotată și neînțeleasă de părinți. Oarecum interesantă această culegere de schițe. În două ore se parcurge lejer.