Imparatia lui Dumnezeu este realitatea ce sta in centrul predicii lui Isus Cristos in Evanghelie. Sfintii Parinti ai Bisericii, marea lor majoritate pastori de comunitati, au predicat despre imparatie plecand de la parabolele evanghelice si interpretandu-le in functie de contextul social si religios al Bisericilor particulare pe care le pastoreau. Asemanari precum: samanta aruncata in ogor, fiul risipitor, oaia pierduta si regasita, vamesul si fariseul in rugaciune la templu, cele zece fecioare, angajatii de la ceasul al unseprezecelea, bogatul si saracul Lazar etc., sunt tot atatea prilejuri pentru a sublinia pronia lui Dumnezeu in lume si a prezenta Imparatia lui Dumnezeu ca fiind o realitate viitoare dar si prezenta in Biserica carmuita, prin furtuni si vanturi potrivnice, de Isus Cristos. 

 

Mantuitorul se prezinta discipolilor sai ca fiind prezenta Imparatiei lui Dumnezeu in lume. Predica lui este centrata pe realitatea acestei Imparatii care nu are nimic asemanator cu imparatiile lumii acesteia. Evanghelistii au cules de pe buzele lui Isus predica sa despre Imparatia lui Dumnezeu sub forma de parabole. Parabolele sunt povestiri fictive bazate pe realitati cotidiene, usor de inteles pentru auditori, precum: semanatorul, fiul ratacit, pastorul, pescuirea etc. Asemenea povestiri folosesc imagini sensibile pentru a exprima adevaruri spirituale.

 

Parabolele erau un mijloc simplu si la indemana lui Isus pentru a-i face pe discipoli sa-i inteleaga mesajul. Parintii Bisericii au actualizat acest mesaj pentru vremea si auditorii lor. Astazi, la doua mii de ani distanta, suntem chemati sa constientizam elementele culturale ce pot parea indepartate sau straine societatii in care traim sau culturii in care suntem formati, totusi, mesajul ramane mereu actual si accesibil datorita spiritului implementat in invatatura sa de insusi Predicatorul imparatiei lui Dumnezeu prin excelenta, Isus Cristos.