Fragment din carte:
„Sa vorbim acum despre iubire. Calatoria de intoarcere fu dezolanta, ploioasa. Pret de o saptamana apasatoare, oceanul ramase gri si plumburiu; soarele mult ravnit ii aparu din nou lui Engelhardt abia putin inainte sa se ghiceasca la orizont coasta Noii Pomeranii. Chiar pe debarcader, il intampina tanarul Makeli, feciorul lui, venit cu barca din Kabakon sa astepte in capitala intoarcerea stapanului. Engelhardt cobori resemnat si nefericit de pe puntea pachebotului imperial. Din directia opusa, indreptandu-se deci spre vapor, venea cu pasi un barbat corpolent, in costum alb, cu un aer cel putin la fel de burzuluit ca al lui. (Era Hartmut Otto, pasararul maniere, care, blestemand, parasea pentru a nu stiu oara Noua Pomeranie, gata sa porneasca spre Kaiser-Wilhelmsland, caci fusese pacalit din nou, in modul cel mai perfid, cu o incarcatura de pene de Paradisaeidae.) Nu se observara unul pe altul.

Intre timp, Makeli desfacu o umbrela gaurita deasupra lui Engelhardt ca sa-l fereasca de soarele arzator, ii lua din mana valijoara si merse o vreme alaturi de el, simtind pesemne ca stapanul lui era peste masura de mahnit. Si, tot cugetand el cum sa-l inveseleasca, isi aduse aminte fara sa vrea de tanarul german care-l astepta pe Engelhardt la hotelul Furst Bismarck. N-ar trebui sa fie asa trist, ii spuse in graiul lui stricat, doar primise vizita din Germania. Cum? Vizita?! Da, un tanar blond (care, de altfel, nu se atingea nici de carne, nici de peste) trasese acolo in urma cu o saptamana si astepta intoarcerea lui Engelhardt din Australia.”