Impreuna pana la capatul lumii este o carte terapeutica, despre parinti care se iubesc si totusi se cearta atunci cand nevoile lor nu sunt implinite.
    Familia de flamingo protagonista in poveste are o viata fericita intr-un paradis din Marea Caraibilor. Totul se schimba insa dupa un eveniment neprevazut, o eruptie vulcanica ce transforma insula lor intr-un peisaj selenar in care abia mai gaseau mancare. Pentru ca puiul lor, Cara, nu poate zbura pe distante mari, familia de flamingo ramane pe insula lor atunci cand restul coloniei pleaca in cautarea unei noi case. Lipsa hranei, teama, nesiguranta, sentimentul de neputinta, oboseala conduc la certuri intre cei doi parteneri, critici, reprosuri si exprimarea cu furie a nevoilor lor neimplinite. Una dintre discutiile aprinse este surprinsa de Cara, puiul lor, care traieste emotii intense in acel moment. Despre cum vor reusi pasarile flamingo sa se regaseasca si sa depaseasca impreuna tensiunile din viata lor, aflati in poveste.
    Este o poveste terapeutica despre iubirea care vindeca, despre impreuna la bine si la greu. Dar, mai mult decat atat, este o poveste despre vocea copiilor care este atat de clara si de frumoasa, incat viata familiilor ar fi mult mai fericita daca aceasta voce ar fi ascultata intr-un mod constient.
    Vocea copiilor este exprimata chiar de un copil, coautoarea cartii avand 4 ani si jumatate.
    Fragment din cartea "Impreuna pana la capatul lumii" de Mihaela Cosescu si Maria Cosescu:

    “Si pentru ca aveau foarte multa dragoste, Ana si Jimmy s-au gandit sa faca un pui mic si pufos pe care sa-l creasca impreuna. Zile intregi au lucrat amandoi la cuibul care avea sa fie casuta puiului lor. I-au cautat cel mai bun loc, sa fie ferit de pradatori sau de inundatii, si l-au construit cu mare grija din pamant, pietre mici, paie si pene.
    Si, intr-o zi fericita, cum nu mai traisera alta vreodata, Ana a facut in cuib un ou. Cel mai frumos ou din lume! Ana si Jimmy erau atat de fericiti, incat s-ar fi jucat cu oul toata ziua, l-ar fi tinut intre aripi, l-ar fi dat de-a dura prin toata insula sa-l arate tuturor. Timp de treizeci de zile au stat rand pe rand deasupra oului, uitandu-se unul in ochii celuilalt si transferand caldura si dragoste puiului care crestea in ou.
    Ziua in care Cara, puiul lor, a vazut lumina soarelui a fost o zi ca toate celelalte, cu muzica de valuri spumoase sparte de malul plajei insorite. Insa, pentru Ana si Jimmy, a fost ziua in care viata lor s-a schimbat pentru totdeauna. Ziua din care nimic nu mai era si nu mai putea fi la fel ca inainte. Ziua in care fiecare dintre ei se nascuse a doua oara: ca mama sau ca tata. Nu mai stiau cum sa isi stranga puiul la piept si cum sa ii lase, in acelasi timp, spatiu. Erau fericiti sa o hraneasca fiecare cu lapte bun, gras si hranitor, ii cantau la ureche, o conduceau pe drumurile lor preferate si ii priveau pasii cufundandu-se in nisip.
    Erau atat de fericiti toti trei, incat uneori se gandeau ca, daca fericirea lor tot crestea cu fiecare zi care trecea, vor ajunge ca buna zi sa nu mai stie ce ar putea face cu atata fericire.”