In poemele lui Vlad Ginta dinamica realitatii se resoarbe in desen liric precis, convulsia afectiva atenuandu-se pana la regasirea unei limpezimi indelung asteptate a discursului, intr-o alchimie afectiva austera, care ezita intre detaliile cotidianului si sugestiile anamnezei. Tinuta reculeasa a tonului liric exclude crisparea expresiei, scenariul liric inregistrand, reflexiv si grav, spectacolul proteic al lumii, asteptari si nelinisti absorbite in vers sau emotii stimulate de freamatul livrescului. Versurile sunt rodul unui temperament sensibil la viata lumii, la avatarurile propriilor nelinisti si indoieli, autorul travestindu-si destinul in ritual al geometriei inefabile a fiintei, prin filtrul unor interogatii fara raspuns ce fixeaza utopic "istoria clipei" in viziuni halucinante, refulate in liniile disciplinate ale asteptarii prezentului. - Iulian Boldea