Frumusetea regiunii de la Balbec, fericirea iubirii pentru Albertine s-ar dezvalui nu in trairea nemijlocita a acestor sentimente, ci doar in amintirea care le repeta, prin care noi castigam distanta, perspectiva fata de ele si, ceea ce este hotarator pentru Proust, posibilitatea unei analize comprehensive. (...) Proust rastoarna bine-cunoscuta teza a primatului vietii si a caracterului pur reflexiv al literaturii, conform careia aceasta din urma ar putea crea doar cu mult efort iluzia vietii. Arta nu este o copie a vietii, ci, dimpotriva, abia in arta se implineste pe sine. - Walter Biemel