Nicolae Sava, suspendat pe schele, asemenea unui liliac tulburat de vanturi magnetice contradictorii, viseaza dual, respira la rascrucea tentatiilor si se arunca, extatic, in miezul fierbinte al unui Cosmos pe care tocmai si-l plamadeste. Izolat acolo, intre pamantul profan si cerurile deschise, cu carnea fierbinte si cu duhul infrigurat, el traieste fizic, tactil, fervoarea sfinteniei, se impartaseste cu buricele degetelor din aura incremenita a sfintilor, iar aceasta atingere ii rascoleste, adanc, toate ungherele trupului si ii deschide larg toate portile senzoriale pana cand partea de sus si cea de jos, spiritul si materia, lumina necreata si penumbrele umede devin emisferele aceleiasi unice realitati. 

Pavel Susara