Parodic si spumos, scris cu o pofta nestavilita a inventiilor epice si de limbaj, gata sa ia totul in gluma, fara sa uite sa strecoare lucruri serioase ori chiar grave din lumea pe care eroii sai o traverseaza, volumul e compozit, mozaicat, impletind stiluri si atitudini diverse si situandu-se, firesc si original, in vecinatatea unor mari carti ale Copilariei. A fost comparat cu Alice in Tara minunilor (a lui Lewis Carroll), cu Pinocchio (al lui Carlo Collodi), cu Dumbrava minunata (a lui Mihail Sadoveanu). Cititorul va descoperi, desigur, asemanari si cu povestirile lui Oscar Wilde (precum cele din Printul fericit si alte povestiri ori din Casa cu rodii), alt maestru al inocentei intelepte si jucause, dar nu-i vor scapa nici cele cu Povestea fara sfarsit a lui Michael Ende. Despre aceasta din urma apropiere, aflam mai multe din marturisirile lui Iordan Chimet insusi (intr-un interviu acordat Gabrielei Nani Nicolescu in 1993 si publicat in Romania literara, nr. 25 din 2007). A ales, spune el, formula peripetiilor nemaipomenite si incredibile ("Tare greu de crezut aceste ciudate lucruri; de aceea le sunt recunoscator celor care ma cred pe cuvant"; "Mint fara voie, cu nevinovatie, semn ca-mi va fi iertat in curand pacatul de a va fi mintit, caci nu-s defel obisnuit cu lucruri atat de ciudate si atat de tainice intamplari cum numai in carti - si nici atunci, din pacate, prea des - poti intalni") puse in seama micutei Elli pentru a spune liber ceea ce avea de spus, ocolind astfel abil interdictiile de tot felul la care era supus in acei ani.

Ilustratii color de Iordan Chimet.