„Zonele de umbra se inmultisera, caldaramul garii trepida sub manevra trenurilor care veneau si plecau, echilibristica a propriilor oase, confuzie. Un soi de dureroasa intoarcere in cotidianul banal, zgomotos, starea aceea speciala pe care o cunostea atat de bine George Nechita. Tinea o zi, tinea doua, uneori mult mai mult, cand aveam sa umblu asa deraiata, deraiata rau:'
Fragment din carte:

"Pe strada si in piete, barbati in dgellaba cu gluga, fesuri colorate, turbane. In fata tarabelor cu fructe si maruntisuri, la adapostul umbrelelor de soare colorate, in asteptarea clientilor, mici comercianti imbracati in pantaloni de doc, camasi cu maneca scurta, sepci cu cozoroc. Nevoie. Adaptare. Eludare. Acoperite pe cap cu burqa, valul islamic care ascunde obrazul partial sau total, femei cu soldurile mari si pielea metisata, ascunse de aceleasi camasoaie albe sau colorate, lungi pana la calcai. Cele pietrificate in negru din cap pana in picioare carora li se zareau — daca li se zareau! — numai ochii ca doua semne nematerializate, tulburau nu ca in vise ori cosmaruri, ci ca intr-un fel de alta realitate. Am admirat si frumoase studente in blugi si tricouri mulate, cu parul tuns scurt si incaltate in adidasi. Inregistrari de suprafata care te invita sa decantezi singur justificarile unui alb european in fata incapacitatii sale de a ocoli, stangaci, incompatibilitatea a doua lumi, a doua civilizatii si religii diferite. Pentru ochiul meu, confruntat brusc cu noua realitate, totul a capatat semnificatie de stranietate, mister contraste. O lume captivanta, stoica si aspra, nu lipsita de suferinta si mandrie.
Pretutindeni pe unde am trecut, un miros aparte, subtil si initiatic, pe care nimeni nu l-a putut defini in esenta lui. Mirosul Africii. Cine cunoaste cat de putin acest continent, stie cum toate obiectele sau imbracamintea care au fost prinse in odorurile „autenticului" il pastreaza ani rand sub multiple metamorfoze."