Cand a venit la cursul de scris pe care il tineam, in acea vreme, la Institutul pentru Fericire, Andreea Lupu era deja scriitoare, si inca una foarte buna, doar ca nepublicata. Citind prima oara scrisorile Zdruncai, scrise inainte ca Andreea sa vina la curs, am ramas perplex. Cine scrie atat de bine nu are nevoie de nici un curs de scris, trebuie doar sa scrie mai departe si sa creada in ceea ce face. Andreea, n-am nici o indoiala, a crezut in scrisul ei, a crezut in scrisorile Zdruncai, a crezut in Institutia ei spectaculoasa. Daca nu ar fi facut-o, acest mic scrisorar funambulesc, de o frumusete nelinistitoare, cu personaje schitate sumar, dar al caror contur are o adancime considerabila, nu ar fi devenit niciodata o carte. Si ar fi fost pacat ca acest univers suprareal si hiperexpresiv sa nu vada lumina (de la capatul) tiparului. Ma bucur mult ca a vazut-o. - Iulian Tanase