Instrumentele muzicale ale poporului roman
Aceasta clasificare are multe neajunsuri, intre care cel izbitor este amestecul instrumentelor vechi cu cele noi, a celor propriu-zis populare cu cele de fabrica, precum si a celor lautaresti cu cele folosite de instrumentistii populari fara vreun scop lucrativ. S-a vazut insa ca intre instrumentele muzicale pe care le foloseste poporul nostru nu se pot statornici hotare categorice, ca intre instrumentele lautaresti intilnim uneori instrumente folosite de instrumentistii populari amatori ori, dimpotriva, ca cimpoiul este intrebuintat pe alocuri de muzicanti semiproresionisti etc. Pe de alta parte, acest amestec il intilnim in insasi practica muzicala care nu tine seama de categorisirile unei prea savante sistematizari. Oricum ar fi, clasificarea pe care am adoptat-o nu trebuie sa fie socotita ca o schema rigida, ea nefiind decit un ajutor pentru o gindire si sistematizare stiintifica.
Fragment:
"FLUIERUL Fluieraşul (trişca), fluierul şi fluierul mare (fluieroiul) (Fluierul cu dop şi şase deschizături pentru degele)
Fluierul care se bucura de cea mai larga raspindire, fiind cunoscut pe intreg teritoriul farii, este cel cu dop si sase deschizaturi pentru degete. Oltenii, muntenii, dobrogenii si moldovenii din sudul provinciei il numesc fluter, banatenii, ardelenii si oltenii din tinuturile invecinate Banatului ii spun fluiera, iar bucovinenii, moldovenii din partea de miazanoapte a provinciei si aproape toti ardelenii ii zic trisca. Cele mai raspandite sint cele mici, numite uneori fluierase sau triscute, si cele mijlocii. Cele mari, numite prin Ardeal fluieroaie ori fluieroane, sint mai rare. Ele sint folosite mai ales in partile Sibiului, Hunedoarei si in nordul Olteniei, in satele de "ungureni". Ca si celelalte fluiere si acestea prezinta o mare varietate de constructie. Ele sint facute aproape intotdeauna din lemn, cu profilul exterior al tubului usor conic si cu deschizaturile pentru degete de cele mai multe ori ovale, orinduite in doua grupuri de cate trei. La capatul de jos al fluierului tubul este lasat pe o mica distanta cu peretii mai grosi ori este inchis cu un dop, numit uneori "fund", care lasa in centru un orificiu mic, cu diametrul de aproximativ 05 cm. Departarea de la capatul de jos al fluierului la prima deschizatura pentru deget este mai mare decit distanta dintre celelalte deschizaturi (pina la indoitul distantei, rar mai mult) si ceva mai mare decit cea dintre cele doua grupuri de deschizaturi. Gaura a sasea se afla cam la jumatatea distantei dintre limba vranei si capatul de jos al tevii. Asemenea fluiere sint uneori construite intr-o bita ("fluier 1n bota"), in care caz se taie in tub o deschizatura corespunzatoare gaurii de jos a tevii. Alteori, un fluier cu dop si sase deschizaturi pentru degete se face in codirisca unui bici ("fluier bici"). Fluierele vrancenilor au "toarta", o proeminenta lunguiata cu crestaturi, lasata de-a lungul tubului, in partea opusa sirului de deschizaturi pentru degete. Mijlocul ei este strabatut de o gaura, care ingaduie executantului sa-si lege instrumentul de briu. Scarile fluierelor cu dop si sase deschizaturi pentru degete difera si ele aproape de la un instrument la altul."
PRP: 30.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
25.50Lei
25.50Lei
30.00 LeiIn stoc
Descrierea produsului
Aceasta clasificare are multe neajunsuri, intre care cel izbitor este amestecul instrumentelor vechi cu cele noi, a celor propriu-zis populare cu cele de fabrica, precum si a celor lautaresti cu cele folosite de instrumentistii populari fara vreun scop lucrativ. S-a vazut insa ca intre instrumentele muzicale pe care le foloseste poporul nostru nu se pot statornici hotare categorice, ca intre instrumentele lautaresti intilnim uneori instrumente folosite de instrumentistii populari amatori ori, dimpotriva, ca cimpoiul este intrebuintat pe alocuri de muzicanti semiproresionisti etc. Pe de alta parte, acest amestec il intilnim in insasi practica muzicala care nu tine seama de categorisirile unei prea savante sistematizari. Oricum ar fi, clasificarea pe care am adoptat-o nu trebuie sa fie socotita ca o schema rigida, ea nefiind decit un ajutor pentru o gindire si sistematizare stiintifica.
Fragment:
"FLUIERUL Fluieraşul (trişca), fluierul şi fluierul mare (fluieroiul) (Fluierul cu dop şi şase deschizături pentru degele)
Fluierul care se bucura de cea mai larga raspindire, fiind cunoscut pe intreg teritoriul farii, este cel cu dop si sase deschizaturi pentru degete. Oltenii, muntenii, dobrogenii si moldovenii din sudul provinciei il numesc fluter, banatenii, ardelenii si oltenii din tinuturile invecinate Banatului ii spun fluiera, iar bucovinenii, moldovenii din partea de miazanoapte a provinciei si aproape toti ardelenii ii zic trisca. Cele mai raspandite sint cele mici, numite uneori fluierase sau triscute, si cele mijlocii. Cele mari, numite prin Ardeal fluieroaie ori fluieroane, sint mai rare. Ele sint folosite mai ales in partile Sibiului, Hunedoarei si in nordul Olteniei, in satele de "ungureni". Ca si celelalte fluiere si acestea prezinta o mare varietate de constructie. Ele sint facute aproape intotdeauna din lemn, cu profilul exterior al tubului usor conic si cu deschizaturile pentru degete de cele mai multe ori ovale, orinduite in doua grupuri de cate trei. La capatul de jos al fluierului tubul este lasat pe o mica distanta cu peretii mai grosi ori este inchis cu un dop, numit uneori "fund", care lasa in centru un orificiu mic, cu diametrul de aproximativ 05 cm. Departarea de la capatul de jos al fluierului la prima deschizatura pentru deget este mai mare decit distanta dintre celelalte deschizaturi (pina la indoitul distantei, rar mai mult) si ceva mai mare decit cea dintre cele doua grupuri de deschizaturi. Gaura a sasea se afla cam la jumatatea distantei dintre limba vranei si capatul de jos al tevii. Asemenea fluiere sint uneori construite intr-o bita ("fluier 1n bota"), in care caz se taie in tub o deschizatura corespunzatoare gaurii de jos a tevii. Alteori, un fluier cu dop si sase deschizaturi pentru degete se face in codirisca unui bici ("fluier bici"). Fluierele vrancenilor au "toarta", o proeminenta lunguiata cu crestaturi, lasata de-a lungul tubului, in partea opusa sirului de deschizaturi pentru degete. Mijlocul ei este strabatut de o gaura, care ingaduie executantului sa-si lege instrumentul de briu. Scarile fluierelor cu dop si sase deschizaturi pentru degete difera si ele aproape de la un instrument la altul."
Detaliile produsului