Romanul Insula de apoi completeaza ciclul inceput cu Efectele secundare ale vietii si continuat cu Sapte Octombrie si Supravietuire. Vlad Zografi imbina observatia lucida, ironia si fantasticul intr-o imagine pregnanta a obsesiilor, temerilor si sperantelor care insufletesc spectacolul lumii de azi. Spiritul romanului e exprimat sintetic prin cuvintele unuia dintre personaje:

Multe poate accepta sau indura omul, le accepta si le indura uneori resemnat, alteori furios, dar exista o limita absoluta: n-ai voie sa-i rapesti speranta vietii de apoi. Daca s-ar convinge ca viata de apoi e un basm, toate suferintele prin care trece ar deveni absurde, toate eforturile - inutile, toate idealurile - derizorii. Ar cadea intr-o depresie cumplita, s-ar revolta fara sa aiba impotriva cui, n-ar mai munci, n-ar mai face copii, n-ar mai respecta legile si ordinea sociala. Viitorul colectiv al unei omeniri lipsite de viata de apoi e un stimulent prea slab ca sa ne lasam purtati de inertie si sa functionam docili in continuare, din disperare s-ar dezlantui haosul sau, tot din disperare, o disperare mocnita, am asista la sinucideri in masa, la apatie generala si la stingerea lenta a civilizatiei. Numai ca nimeni nu e sigur ca viata de apoi nu exista. Ai vreo dovada? Ateii cei mai inversunati, indiferent ce declara si oricat de sincere ar fi convingerile lor, pastreaza in zonele obscure ale mintii un germene rezistent de indoiala, care ar putea sa nu iasa niciodata la suprafata sub o forma coerenta.