Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor. Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale. Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata. In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative. Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea? - Milan Kundera

Traducere din limba ceha de Jean Grosu.


Fragment din cartea "Insuportabila usuratate a fiintei" de Milan Kundera:

"Cu totii simtim nevoia să se uite cineva la noi. Am putea fi incadraţi în patru categorii, în funcţie de felul privirii sub care vrem să trăim.
Prima cauta privirea unui numar nesfarsit de ochi anonimi, altfel spus, privirea unui public cat mai larg. Acesta e cazul cantaretului german, al stelei cine-matografiei americane si, de asemenea, al jurnalistului cu barbia proeminenta. Acesta era invatat cu cititorii sai, si, din clipa in care saptamanalul sau a fost interzis de ocupatia rusa, a avut sentimentul ca s-a trezit intr-o atmosfera de o suta de ori mai rarefiata. Nimeni nu putea sa-i suplineasca privirea unor ochi necunoscuti. Avea senzatia ca se sufoca. Apoi, intr-o zi, si-a dat seama ca era urmarit la tot pasul de politie, ca era ascultat cand vorbea la telefon si chiar fotografiat in plina strada. Deodata, niste ochi anonimi incepeau sa-l insoteasca pretutindeni si el isi recapata respiratia normala! Era fericit! Punea, pe un ton teatral, intrebari microfoanelor ascunse in pereti si isi regasea, in politie, publicul pierdut.