Hristos voieste sa-L iubim fara aceasta certitudine ca-L detinem. Fara asigurari. Voieste sa te lase asa. In acest gol; in acest gol in care poti sa faci cele mai frumoase zboruri, cele mai frumoase planuri in cerul dragostei Lui, in marea vietii, pe unduirile ei. Daca vei intelege toate acestea, vei intelege cat de prezent este Dumnezeu cand simti ca este absent.Sa stii ca acele clipe in care este absent, in care nu-L simti, in care nu-L vezi, in care intelegi ca lipseste, sunt mai ales acele clipe in care cu putin timp inainte ti-a dat painea Lui si doar ce incepusesi sa intelegi. S-a facut nevazut. el iti spune: " Voiesc sa dobandesti o altfel de legatura cu Mine. Dincolo de scheme, de culori, de viziuni, de vederi, de atingeri, de asigurari si certitudini; voiesc sa simti in inima ta ca Ma detii acolo". Pe Acela care tot vine si tot pleaca. Pe Acela care-si lasa amprenta Sa inlauntrul nostru si nu stim exact unde este. Si nu-L putem descrie altora apoi, dar ceilalti vad in ochii nostri ceva si inteleg ca Domnul a pasit prin sufletul nostru si a lasat ceva. iar acesta lasa loc pentru o noua inaintare. Pentru noi pasi.
Fragment din cartea Intareste-ti sufletul - Treceri nevazute vol.1 de Andreas Konanos

"Cea mai mare minune! Cea mai mare minune din viata este sa inveti sa iubesti. Este sa le inveti pe toate acelea pe care le auzi in Evanghelie, pe toate acelea pe care le-a invatat Mantuitorul, pe toate acelea pe care le vedem in Vietile Sfintilor, sa le inveti pe acestea si sa le faci proprietatea ta, trairea ta. Nu doar in plan teoretic; adica doar sa asculti despre aceste lucruri. Ci sa le asezi pe o temelie zilnica; cat de putin sa fie, dar in mod adevarat, iar nu teoretic si in domeniul fanteziei si in lumea visului, ci in practica, sa traiesti aceasta fie cat de putin. Aceasta este o mare minune!
De multe ori tu crezi ca minune este atunci cand se misca o icoana, cand lacrimeaza, cand sangereaza. Este. Si aceasta este o minune. Dar cea mai cutremuratoare, care face cerurile sa se bucure, este aceasta armonizare a vietii noastre cu viata lui Dumnezeu!
Cand viata Lui devine viata noastra, cand acestea pe care le zicem nu sunt doar cuvinte, te-orii, ci practica. Atunci ne bucuram cu adevarat! Atunci putem sa spunem ca devenim incet-incet crestini. Atunci putem sa spunem ca suntem cu adevarat oameni ai lui Dumnezeu si ca Dumne-zeu a intrat in inima noastra. "