„Micutul meu nu vorbeste inca" este o fraza pe care logopezii, medicii sau psihologii o aud adesea in cabinetul lor de consultatii; este o ingrijorare din ce in ce mai mare a parintilor unui copil, pe masura ce acesta se indeparteaza de varsta la care sunt rostite, de regula, primele cuvinte. Uneori, ingrijorarea e justificata: intarzierea de vorbire poate fi simptomul unei tulburari dizabilitante, cum ar fi autismul. Alteori, avem de-a face doar cu o etapa in evolutia normala a copilului.

In cartea sa, care este utila nu numai parintilor, ci si psihologilor, pedagogilor si pediatrilor, inspirata din propria experienta de copil cu intarziere de vorbire, de parinte a unui copil astfel diagnosticat si de terapeut, Stephen Camarata descrie caracteristicile si cauzele intarzierii vorbirii si prezinta o serie de studii ce atesta evolutia performantelor lingvistice ale copiilor la care vorbirea debuteaza mai tarziu.

Stephen Camarata este specialist in dezvoltarea copilului, profesor de psihiatrie si de stiintele vorbirii si auzului. A publicat peste 70 de articole si capitole de carte despre evaluarea si tratarea autismului si sindromului Down, principalele sale domenii de interes.

Cuprins

Prefata
Multumiri
Capitolul unu. Un simptom sau o etapa?
Capitolul doi. Ce stim despre copiii cu intarzieri de vorbire?
Capitolul trei. Copiii cu intarzieri de vorbire si autismul
Capitolul patru. Lectii ale autismului: sarlatani, cauze false si remedii indoielnice
Capitolul cinci. Sindromul Einstein
Capitolul sase. Diagnostice si pericole
Capitolul sapte. Serviciile timpurii din copilarie
Capitolul opt. Serviciile de educatie speciala: norme legale versus practica
Capitolul noua. Parcurgerea scolilor
Capitolul zece. Imbinarea tuturor lucrurilor
Fragment din lucrare:

"Capitolul trei
Copiii cu intarzieri de vorbire si autismul

Atunci cand am inceput sa vad pacienti pentru prima oara, acum mai bine de 30 de ani, era un caz rar ca un copil cu intarziere de vorbire sa fie diagnosticat ca autist si nu ar fi fost necesara includerea unui capitol despre autism intr-o carte despre copiii cu intarzieri de vorbire. Dar aceasta situatie s-a schimbat dramatic in ultimii ani. Pe langa faptul ca este o afectiune definita medical, autismul a devenit astazi o „miscare sociala" in care factorii sociali, legali si politici au un impact din ce in ce mai mare, direct si indirect, asupra practicii clinice. Acum este mult mai probabil ca un copil cu intarzieri de vorbire sa fie diagnosticat ca avand autism. Aceasta tendinta alarmanta este rezultatul unei „furtuni perfecte" care combina o definitie foarte extinsa a autismului cu o presiune la nivel national de a depista acesti copii din ce in ce mai devreme, crescand sansele ca un copil cu intarzieri de vorbire sa fie identificat, sau mai rau, identificat gresit, ca avand o anumita forma de autism.
Autismul nu este, de fapt, o afectiune insidioasa. Deoarece este pe atat de evident pe cat e de debilitant, atunci cand se diagnosticheaza autismul ar trebui sa se faca putine greseli. Din fericire, majoritatea coplesitoare a celor cu intarzieri de vorbire nu au autism."