In aceasta acceptiune, „faptele" nu sunt de o importanta centrala pentru opera lui Marx; sunt auxiliare, sustinand concluzii la care s-a ajuns deja in mod independent de ele. In aceste conditii, Capitalul, monumentul in jurul caruia s-a invartit viata de cercetator a lui Marx, ar trebui privit nu ca o cercetare stiintifica a naturii procesului economic pe care intentioneaza sa-l descrie, ci ca un exercitiu de filozofie morala, un pamflet comparabil cu cele ale lui Carlyle sau Ruskin. Este o predica imensa si adesea incoerenta, un atac la adresa procesului industrial si a principiului proprietatii, atac intreprins de un om care a nutrit o ura puternica, dar profund irationala fata de acestea. Fapt destul de curios, nu exista aici un argument central care sa functioneze ca principiu organizator. Initial, in 1857, Marx a conceput lucrarea in sase volume: capitalul, pamantul, salariile si munca, statul, comertul si un volum final despre piata mondiala si criza. Dar autodisciplina metodica de care avea nevoie pentru a duce la bun sfarsit un asemenea plan s-a dovedit a fi peste puterile lui. Singurul volum pe care l-a incheiat (care, fapt confuz de altfel, se concretizeaza in doua volume) nu are practic nici un plan logic; contine o serie de expuneri individuale puse intr-o ordine arbitrara. Filozoful marxist francez Louis Althusser a gasit structura Capitalului atat de confuza, incat a considerat „imperativ" ca cititorii sa ignore partea intai si sa inceapa cu partea a doua, capitolul patru. Alti exegeti marxisti au respins insa cu vehementa aceasta interpretare. De fapt, abordarea lui Althusser nu este de prea mare ajutor. Chiar si sinopsisul lui Engels asupra Capitalului, volumul intai, nu serveste decat la a-i sublinia slabiciunea sau mai curand absenta structurii. Dupa moartea lui Marx, Engels a publicat volumul al doilea pe baza a cinci sute de pagini folio din insemnarile lui Marx, dintre care a rescris un sfert. Au rezultat sase sute de pagini plicticoase si confuze despre circulatia capitalului, in principal pe baza teoriilor economice ale anilor 1860. Volumul al treilea la care Engels a lucrat intre 1885 si 1893, trece in revista to aspectele capitalului care nu fusesera inca atinse, insa nu reprezinta nimic mai mult decat o serie de insernnari, incluzand o arxmie de pagini despre camata, majoritatea notite ale lui Marx."