In sensul in care il folosesc, cuvantul "cosmologie" implica deci o deschidere spre antropologie. Este oare o violenta impusa limbii? Mai rau, o tentativa de a reduce cosmologia la o simpla "viziune despre lume", necesarmente subiectiva - indiferent ca purtatorul acestei viziuni este un individ sau o societate? Sa remarcam inainte de toate ca sensul cuvantului "lume" este deseori antropologic. Putem constata ca el serveste din ce in ce mai mult la desemnarea unor realitati umane. Va trebui sa tinem seama de aceasta evolutie semantica, ea insasi simptom al unei revolutii in mentalitati. Pentru noi, asadar, "lumea" indica pamantul in ansamblul lui, considerat ca locul in care salasuieste omenirea, oikoumene, ori societatea, adica o parte a acesteia, stratul social cel mai remarcabil (un "om de lume"); in sfarsit, cuvantul poate desemna un mediu ("mica lume a lui Don Camillo"). Acest sens, fie ca este sau nu impropriu, a devenit totusi cel mai recurent. Fiindca, in fond, noi nu mai folosim deloc cuvantul "lume" pentru a desemna o realitate fizica in calitatea ei de realitate fizica. In aceasta utilizare, el este inlocuit intr-o oarecare masura de alte cuvinte, precum "univers" sau "cosmos". Intr-adevar, ni se intampla sa desemnam niste realitati cosmice ca "lumea" sau "lumile", la plural - exact atunci cand evocam "pluralitatea lumilor". Insa nu facem acest lucru decat daca respectivele realitati sunt considerate drept locuibile de catre umanitate ori sunt inchipuite ca populate de fiinte ipotetice care ar fi analoage oamenilor ("razboiul lumilor"). Ar trebui deci sa tragem concluzia ca uitilizarea metaforica a termenului a contaminat in asemenea masura sensul propriu al cuvantului, incat acesta a devenit cu neputinta de folosit? De fapt, este necesar sa vedem ca termenul "lume" nu este liber de orice metafora. Poate ca nici nu exista vreun cuvant care sa poata desemna ansamblul realitatii fizice fara sa implice o optica determinata asupra acestuia. Am putea dovedei acest lucru pentru termenul „univers”, care pune accentul pe maniera in care ansamblul este orientat spre o unitate, ca si cum ar fi focalizat asupra ei. Aici nu ma voi interesa decat de cuvantul "lume". Ii vedem aparand caracterul metaforic daca il plasam din nou la originile sale, fapt pentru care trebuie sa fac un ocol in istorie.