Intelepciunea psihopatilor. Din experienta de viata a sfintilor, spionilor si criminalilor in serie

Optimismul extrem este o marca distinctiva a psihopatilor, ei fiind mereu in stare sa intoarca pana si cea mai pacatoasa situatie in favoarea lor. Manat de curiozitate, Dutton incepe un periplu amplu si epuizant intre cele mai cunoscute laboratoare psihologice, inchisori de maxima securitate, tribunale si birourile luxoase ale diferitelor categorii de lideri. El incearca, pe diferite cai, sa patrunda in mintea acelor oameni care si-au facut din crima un mod de viata, de la cei mai duri soldati din teatrele de lupta din Irak si Afganistan, pana la cei mai periculosi criminali din cel mai bine pazit spital de psihiatrie din regatul britanic. La urma urmelor, sugereaza psihologul, diferenta intre aceste categorii, si multe altele - chirurgi, manageri, violatori, brokeri, escroci de anvergura, politicieni, preoti carismatici - este de grad, nu de esenta.    

 

De-a lungul analizelor sale, Dutton subliniaza ideea ca megalomania, caracteristica psihopatilor, se inrudeste indeaproape cu setul de trasaturi atat de recompensate si pretuite in societatea capitalista a zilelor noastre. El face apel la un studiu amplu, din 2005, care compara profilele liderilor din zona afacerilor cu acelea ale unor criminali internati sub paza stricta. Rezultatul este uimitor: se pare ca trasaturile psihopatice - precum farmecul superficial, egocentrismul, independenta exacerbata si atentia extrem de concentrata - se regasesc mult mai frecvent in salile luxoase de sedinte decat in celulele cu gratii in care sunt tinuti criminalii. Diferenta - caci o diferenta trebuie sa existe, nu-i asa? - rezida in context, in mediul in care au fost incurajate sa se dezvolte aceste abilitati: social sau antisocial. Evident, pe masura ce parcurgi cartea lui Dutton, ajungi sa te intrebi daca nu cumva ar fi mai bine (si mai ieftin!) ca, pe viitor, multinationalele sa isi organizeze recrutarile de personal in  preajma inchisorilor, nu prin universitati. In aceeasi ordine de idei, e greu de spus care perspectiva pare mai "incurajatoare": scena in care Dutton tine in palme creierul unui criminal in serie si constata ca nu exista nicio diferenta notabila intre acesta si creierul meu sau al tau, sau studiul care ajunge la concluzia ca, in ultimii 30 de ani, abilitatea tinerilor de a empatiza cu semenii s-a redus cu mai bine de 40%...

 

Aceasta nu este, in mod necesar, o concluzie pesimista. In conditiile in care apostolul Pavel insusi, ba chiar si marii maestrii budisti, au certe trasaturi psihopatice, inseamna ca fiecare dintre noi mai are o sansa!

 

Fragment din cartea "Intelepciunea psihopatilor" de Kevin Dutton:

"Sa luam in considerare, de exemplu, urmatoarea analogie a unui personaj pe care il vom cunoaste ulterior.
Un psihopat.
Trebuie sa adaug ca el se afla intre peretii unei foste cladiri monastice, izolate, transformate intr-o institutie de maxima siguranta, care adaposteste persoane cu tulburari de personalitate.
O masina sport de cea mai buna calitate nu este neaparat un lucru bun sau rau in sine; totul depinde de cine se afla in spatele volanului. Poate fi un sofer experimentat care isi transporta sotia la spital in timp util, pentru a naste in conditii optime sau, intr-un univers paralel, poate fi un pusti de 18 ani care se arunca in gol impreuna cu iubita lui.
„In esenta, este vorba doar despre indemanare. Foarte simplu, competenta soferului..."

Avea dreptate. Poate principala caracteristica a psihopatilor, acea abilitate extraordinara care diferentiaza personalitatea psihopatica de cea a reprezentantilor „normali" ai populatiei, este aceea ca psihopatii nu dau nici doi bani pe parerea celorlalti despre ei. Pur si simplu nu le pasa de modul in care societatea, in ansamblul ei, le percepe actiunile. Si toate acestea, intr-o lume in care imaginea, marca si reputatia sunt cu adevarat sacrosante, fata de vremurile de odinioara. Care mai sunt cifrele actuale: 500 de milioane pe Facebook? 200 de milioane de videoclipuri pe YouTube? O camera de televiziune cu circuit inchis la fiecare 20 de oameni, in Marea Britanie? Toate constituie, fara indoiala, principalul motiv pentru care acestia se confrunta cu atatea probleme.
Dar si motivul pentru care ii consideram atat de fermecatori.
Mai exista Insa si predispozitia lor pentru eroism, duritate mentala si alte calitati admirabile, precum curajul, integritatea si virtutea. Au abilitatea de a se avanta in cladirile in flacari pentru a salva vietile celor dinauntru sau de a impinge grasuni de pe pod, pentru a opri vagoanele de tren.
Psihopatia este ca o masina sport de cea mai buna calitate, ca o sabie cu doua taisuri care, inevitabil, taie cu ambele laturi.
In capitolele ce urmeaza, voi face cronologia detaliata, din perspectiva stiintifica, sociologica si filozofica, a povestii sabiei cu doua taisuri, si voi contura profilul psihologic al indivizilor care o manuiesc. Vom incepe prin a observa cu exactitate cine este cu adevarat psihopatul (daca nu e monstrul pe care ni-l imaginam indeobste). Vom calatori in zonele interne si externe ale metropolei psihopatice, trecand prin ghetouri extrem de violente, dar si prin suburbii mai prietenoase.
Pe orice scara sau spectru, la ambele capete avem reprezentanti faimosi. La unul dintre ele se afla cei de teapa lui Sutcliffe, Lecter si Bundy - Spintecatorii, Cutitarii si Strangulatorii, iar la celalalt, avem antipsihopatii: lideri spirituali precum calugarii budisti tibetani care, in urma anilor de meditatie in manastirile din Himalaya, simt numai compasiune. De fapt, ultimele cercetari din domeniul neurostiintei cognitive sugereaza ca acest spectru ar putea fi circular... ca de-a lungul liniei neurale dintre ratiune si nebunie, psihopatii si antipsihopatii stau foarte aproape unii de ceilalti."