Lord Rafe Easton are sange nobil, dar lupta pentru supra­vietuire pe care a fost nevoit sa o duca inca de la varsta de zece ani l­-a invatat ca el este singurul in care se poate increde si ca dragostea nu este ceva cu care sa merite sa­-si piarda timpul.
    Dupa moartea tatalui ei, Evelyn Chambers nu si­-a imaginat vreo clipa ca are sa fie scoasa la vanzare – de nimeni altul decat de fratele ei vitreg – si daruita celui care vine cu cea mai buna oferta. Dar, din pricina imprejurarilor, se vede nevoita sa admita ca singura optiune pe care o are este sa accepte propunerea indecenta a lui Lord Rafe Easton. Rafe este un tanar bogat, dar lipsit de suflet, insa dincolo de aparenta lui raceala mocnesc secrete adanc ascunse si o pasiune tinuta cu pricepere in frau. Daca tot va fi nevoita sa fie amanta lui, Evelyn este hotarata sa scoata la iveala tot ce se ascunde in strafundurile temutului lord – insa descoperirile sumbre ameninta sa ii distruga pe amandoi. Dar daca dragostea, asa nedorita si neasteptata cum este ea, il va ajuta pe lordul ratacit sa-­si gaseasca in cele din urma locul in care se simte „acasa“? 

 

    “Se sili sa nu se simta trista, dezamagita, abandonata. El o avertizase de la inceput ca existau reguli, ca lucrurile trebuiau facute dupa voia lui. Ea stiuse ca el nu era cel mai afectuos om. Dar, pentru scurt timp, chiar crezuse ca intre ei exista ceva special. Rasucindu-se pe o parte, privi spre fereastra. O viata cu totul diferita o astepta dincolo de ea. Problema era ca, brusc, o dorea foarte mult pe aceasta — sau cel putin o buna parte din ea. Si nu se putu abtine sa nu creada ca, pe masura ce avea sa treaca vremea, urma a o dori pe toata. 

 

    Rafe isi lipi urechea de usa. N-o auzea plangand. Nu stia daca sa fie usurat sau alarmat de asta. Dar, in fond, in afara de noaptea in care Wortham o daduse afara, ea nu varsase o lacrima. Evie a lui era facuta dintr-o esenta tare.

    Isi dorise sa-i ofere mult mai mult, aproape ca o implorase sa-l atinga. Sa puna o mana pe umarul lui, sa-si treaca degetele prin parul lui. Dar nu putuse risca. In valtoarea pasiunii, era posibil ca ea sa uite de aversiunea lui fata de tinutul in brate, si-ar fi putut incolaci mainile, picioarele, tot trupul in jurul lui...

    Se rasuci si se sprijini cu spatele de perete, apoi se lasa pe podea. O lampa cu gaz ardea, ca intotdeauna, pentru a tine departe demonii care pandeau in umbre, asteptand, gata sa se repeada la el. Si, in noaptea aceea, aveau sa revina daca adormea. O simtea cu fiecare fibra a fiintei sale. Trebuia sa se duca la club, sa auda zgomotul permanent al vietii, al activitatii, invartirea ruletei, zornaitul zarurilor, fosnetul cartilor impartite. Nu putea ramane acolo.

    Oricat de mult isi dorise sa stea intins langa ea, s-o priveasca cufundandu-se in somn, nu putuse risca sa adoarma acolo. Daca apareau cosmarurile, nu dorea ca ea sa fie suficient de aproape pentru a-i auzi tipetele.

    „Ma bucur ca ai fost tu."

    Se indoia ca ar fi fost bucuroasa daca ar fi descoperit ca fusese posedata de un nebun."