Intre moartea politicii si moartea lui Dumnezeu. Eseuri despre literatura, religie si politica

Laicitatea este un dar miraculos pe care Crestinismul l-a facut lumii occidentale. Trebuie sa iesim din tendinta de a asocia secularizarea cu ateismul, in spatiul privat si in cel public. Este imperativ sa invatam sa reconstruim lumea noastra pornind de la intimitatea dintre laicitate si religie. Azi constatam ca tipurile de alegeri pe care politicienii le-au facut in relatia lor cu religia stau mai ales sub semnul unei relatii a politicii (a politicienilor sau a partidelor) cu variantele institutionalizate ale religiei. Ideea valorilor religioase nu a lipsit nici ea, doar ca a fost mai mult un vehicul electoral al mesajelor politice decit exprimarea unei optiuni morale. Biserica poate juca un rol important in modelarea spatiului public prin despartirea de compromisul cu politica si cu partizanatul politic, in numele accentuarii vocatiei sale spirituale. Aceasta perspectiva nu invita la spiritualism sau la o atitudine contemplativa, rupta de viata reala si golita de continuturile vietii cotidiene. Dimpotriva, Biserica se dovedeste a fi un factor activ in structurarea vietii comunitatii atita timp cit are ca preocupare majora realizarea ca persoana a individului.