In anii de dupa 1945, Grigore Gafencu intruchipeaza, cu elocventa si echilibru, valorile pe care exilul democratic romanesc s-a intemeiat. Patriotismul lipsit de ostentatie, moderatia, luciditatea si viziunea politica de lunga durata sunt parte a mostenirii pe care biografia lui Grigore Gafencu o lasa celor de astazi. Intoarcerea catre Gafencu este intoarcerea catre sursele unui viitor european si democratic al Romaniei. - Ioan Stanomir

 

In ceea ce priveste pacea europeana, expusa unei certe si neincetate amenintari, cum am putea sa ne imaginam securitatea Vestului fara existenta libera a tarilor din Est? Invatatura cea mai elocventa  care se degaja din istoria secolului trecut este succesul efortului perseverent si sustinut al Occidentului in vederea extinderii de la vest la est a unei ordini de drept europene (...) Este posibil ca astazi, atunci cand evenimentele ne constrang sa facem un pas inainte pe calea organizarii unitare a continentului, sa abandonam principii   de drept, de securitate si de o buna politica (…) in asa masura identificate cu conceptia insasi a Europei? - Grigore Gafencu (Unitatea Europei, 1948)

 

Grigore Gafencu, gazetar, om politic si diplomat, se naste in 1892 la Bucuresti. Dupa studii juridice la Geneva, obtine titlul de doctor in stiinte Juridice al Universitatii Sorbona din Paris. Este ofiter de aviatie in timpul Primului Razboi Mondial, in cadrul unei escadrile mixte romano-franceze, fiind decorat cu „Ordinul Mihai Viteazul“. Dupa razboi, desfasoara o bogata activitate publicistica ce culmineaza, in 1937, cu infiintarea ziarului Timpul. Ca ministru al Afacerilor Straine (23 decembrie 1938 – 1 iunie 1940) ramane fidel orientarii pro-occidentale a politicii romanesti, iar dupa izbucnirea razboiului este un sustinator al neutralitatii Romaniei. La inceputul lui iulie 1940, este numit ministru al Romaniei la Moscova. Dupa declansarea razboiului impotriva URSS, se stabileste in Elvetia, unde publica, in 1944, lucrarea Preliminaires de la guerre a l’Est. In perioada urmatoare este, alaturi de generalul Nicolae Radescu, unul dintre liderii marcanti ai exilului romanesc. Concomitent desfasoara o activitate publicistica intensa, atat in publicatii importante din SUA, Franta sau Elvetia, cat si in cele editate de emigratia romana. Colaboreaza, de asemenea, la Radio „Europa Libera“ cu analize de politica externa. Este cunoscut si ca un militant fervent pentru unificarea europeana, participand, in numele emigratiei romane, la diverse manifestari si congrese pe aceasta tema. Moare la Paris la 30 ianuarie 1957.