Istoria cresterilor si a descresterilor curtii othoman[n]ince

Literatura istorica de baza in limba romana se imbogateste cu acest tratat, gratie initiativei intelectuale de vocatie nationala pe care a avut-o si a dus-o stralucit pana la capat, cu ultima suflare, la modul propriu, eminentul clasicist al Universitatii Bucuresti, Dan Slusanschi.

La 300 de ani distanta de aparitia versiunii franceze, abia acum, literatura istorica de baza in limba romana se imbogateste cu acest tratat, gratie initiativei intelectuale de vocatie nationala pe care a avut-o si a dus-o stralucit pana la capat, cu ultima suflare, la modul propriu, eminentul clasicist al Universitatii Bucuresti, Dan Slusanschi, mult regretat de noi toti.

Dan Slusanschi a fost si elinist si latinist, a dat uimitoarele traduceri in hexametru dactilic ale poemelor homerice, dar si o minunata versiune a eneidei lui vlrgil; stiinta lui filologica era atat de inalta incat, in vederea traducerii poemelor homerice, a intervenit savant in reconsituirea si aranjarea textului grec insusi spre stupoarea eruditilor germani, care l-au tinut la mare cinste si l-au primit cu mari onoruri in mediile lor academice. Traducerea tratatului istoric al lui Cantemir este o fapta de inalta stiinta savarsita cu o meticulozitate rara in ideea ca orice amanunt este semnificativ si la fel de important ca lucrarea insasi; este o fapta care ilustreaza mandria breslei sale si o notiune superioara despre datoriile pe care fiecare le are fata cu sustinerea demnitatii patriei sale in concertul lumii. In discutiile avute cu domnia sa a mentionat ca, mai cu seama in acest caz, pasiunea si datoria s-au complinit.

Dan Slusanschi a tradus o mare opera facand la randul lui opera. Intarzierea, greu de explicat, cu care a aparut versiunea romaneasca, asteptandu-se initiativa sa academica, a purtat totusi un avantaj exploatat de dan slusanschi la extrem: a fost folosit imensul progres facut de istoriografia domeniului si aportul recent al eruditiei filologice. - Prof. Dr. Ion Bansoiu