In fata unei asemenea Istorii a crestinismului, cititorul isi va pune cateva intrebari. Pe unele dintre acestea le vom banui, incercand sa oferim raspunsuri, iar pe altele le vom propune, dandu-i posibilitatea cititorului curios sa caute mai multe raspunsuri. Orice aventura a cautarii presupune, in mod firesc, si gestul triumfator al aflarii unor raspunsuri poliforme. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, inca de la inceput, trebuie facuta o precizare deosebit de importanta.
Istoria crestinismului, opera a unui colectiv de cercetatori prestigiosi, este o lucrare de referinta, un fundament esential ce prezinta, de multe ori fara a intra in detalii, marile teme ale istoriei religiei monoteiste intemeiate de Iisus Hristos. Pornind de la aceasta premisa, de la pistele de cercetare oferite, orice lector motivat va cauta sa lumineze multe dintre chestiunile pe care autorii incearca sa le descifreze, cu mijloacele unei lucrari de o asemenea anvergura.
Apoi, lucrarea se vrea o prezentare a istoriei crestine, in diacronie, care se cere a fi continuata. Este sigur ca multi dintre cei care vor face apel la aceasta opera vor gasi lucruri noi, sau, cel putin, prezentate intr-o noua maniera. Aceasta deoarece, in mod evident, autorii, cercetatori si cadre universitare la institutii de prestigiu, recurg la o prespectiva obiectiva. De multe ori, aceasta pare ca indeparteaza misterul, partea de taina a crestinismului, ceea ce constituie insasi esenta crestinismului, dintr-un punct de vedere. Pe de alta parte insa, obiectivitatea trebuie privita si ca o invitatie la propria stare interogativa a crestinului, in primul rand. Ca sa-l cunoastem mai bine pe Celalalt trebuie sa ne cunoastem la rece, mai bine, pe noi insine. Acesta este si marele pariu al societatii contemporane careia Istoria i se adreseaza: il cunoastem pe Celalalt, pornind de la cunoasterea propriei noastre culturi si civilizatii, fundamentata pe doua mii de ani de crestinism.