Sintezele cursului de Istoria dreptului românesc au fost elaborate pentru uzul studenților Facultății de Drept a Universității din București, unde autorii au calitatea de cadre didactice.
Fără intenția de a limita materia studiată la elementele de bază, lucrarea a urmărit să expună particularitățile principalelor instituții juridice aplicate de-a lungul timpului în diferitele forme de organizare socială și politico-administrativă.
Prin conținutul său, cursul oferă o perspectivă amplă asupra evoluției dreptului pe teritoriul românesc, începând cu practicile triburilor trace din epoca prestatatală, până la actele adoptate în epoca modernă, când au fost definitivate bazele actuale ale dreptului public și privat. Autorii propun o abordare metodică, în continuarea structurii materiei predate de-a lungul timpului de profesorii
Emil Cernea,
Emil Molcuț,
Dan Oancea și
Aurel-Jean Andrei, punând accent pe importanța contextelor istorice și sociale care au determinat formarea instituțiilor juridice românești.
Ar fi greșit să privim această disciplină ca pe o simplă incursiune în trecut, în condițiile în care, în realitate, ea constituie un instrument esențial pentru înțelegerea prezentului. Studiul istoriei fundamentează știința dreptului prin expunerea modalității în care normele juridice au răspuns nevoilor sociale din vremurile lor, atât la momentul apariției, cât și al adaptării, respectiv dispariției, conturând o radiografie reală a particularităților dreptului românesc.
Fiind o disciplină fundamentală, cursul Istoria dreptului românesc nu poate lipsi din pregătirea unui jurist, întrucât oferă suportul teoretic și cultural necesar formării unei gândiri juridice mature. Prin maniera de elaborare, lucrarea își propune să contribuie la formarea unei viziuni de ansamblu asupra evoluției fenomenului juridic la români, consolidând, astfel, identitatea studentului în domeniul Dreptului.