Istoria Imperiului Rus sub Petru cel Mare, dedicata de Voltaire marelui tar si imperiului creat de acesta, e scrisa  la rugamintea expresa a tarinei Rusiei Ecaterina cea Mare, cu care autorul francez a intretinut o corespondenta amicala vreme de mai multi ani. Cartea a fost considerata o capodopera a literaturii de gen si folosita mult timp de exegetii europeni drept sursa de informare si de referinta, atunci cand vorbeau despre Rusia. Ea il infatiseaza pe tarul rus drept un despot luminat, care a reusit sa civilizeze un imperiu barbar si sa puna bazele unei culturi durabile prin masurile pe care le-a luat.

 

Autorul incepe cu o interesanta prezentare a Imperiului rus, asa cum era acesta inainte de venirea pe tron a lui Petru cel Mare si masinatiunile politice ale Sofiei Alexeevna care incerca sa revendice tronul pentru sine. Ajuns la putere, noul tar constientizeaza  lipsurile si neajunsurile tarii sale in materie de arta, stiinta, tehnologie, legislatie. Din acest motiv, el intreprinde un tur al Europei de unde aduna modelele, cunostintele si specialistii de care avea nevoie pentru a moderniza Rusia si a face din ea o putere mondiala, comparabila din toate punctele de vedere cu celelalte mari puteri de la acea data, asa cum dealtfel a si reusit, pana la sfarsitul vietii lui.

 

Voltaire descrie si luptele purtate de Petru cel Mare cu Suedia, cu Imperiul Otoman si Persia si tacticile folosite de acesta, demonstrand inca o data geniul politic si militar al marelui tar rus, care a realizat ridicarea Rusiei de la nivelul de inapoiere la care se afla, la cel de imperiu european de temut.