Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei romanilor a marelui savant si patriot Nicolae Iorga, la jumatate de secol de la prima sa editare, este menita sa inlesneasca specialistilor si publicului larg, dornic sa desluseasca tainele trecutului, cunoasterea si aprofundarea unei lucrari fundamentale a istoriografiei nationale, din ce in ce mai greu de procurat odata cu scurgerea anilor. Din uriasa productie stiintifica dedicata istoriei romanesti, lucrarea in discutie este cea mai intinsa, reprezentand totodata ultima sinteza elaborata de eminentul polihistor care infatiseaza devenirea poporului roman din cele mai vechi timpuri, pana spre sfarsitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atentie particulara.

I.1 Stramosii

Primul volum al sintezei sale ‒ „Stramosii. Inainte de romani” ‒ trateaza preistoria spatiului carpato-dunarean si a regiunilor din imediata vecinatate intr-o perioada in care cercetarile arheologice abia daca depasisera stadiul de pionierat.

I.2 Sigiliul Romei

Sigiliul Romei incepe in mod semnificativ cu un capitol, intitulat Primul act al romanizarii, care face parte din cartea I, Cuceritorii. „Primul act al romanizarii” Daciei, ca si al Peninsulei Balcanice in cea mai mare parte, caci despre aceasta este vorba, poate fi identificat – dupa cum scotea in evidenta savantul – odata cu cei dintai pasi facuti – nu de catre legionarii romani – pe coasta rasariteana a Marii Adriatice, ci de catre acel „element popular” – alcatuit din negustori, pastori, tarani, diplomati etc. –, care patrundea lent, treptat, nespectaculos dar temeinic, „fara pomenire in izvoare”. Drept urmare, inceputul procesului de romanizare este fixat inca din secolul al II-lea i.Hr., in sprijinul acestei ipoteze aducandu-se nenumarate dovezi arheologice, numismatice, epigrafice sau reiesite din noi analize asupra izvoarelor antice.