"6. Razboiul evreilor (66-70-73/74)

In anul 66, Gestius Florus a scos din tezaurul Templului 17 talanti. Acest incident minor a pricinuit o reactie in lant (revolte, represalii), ducand la insurectie nationala si la represiune militara din partea Romei. Infrangerea de la Bet Horon pe care a suferit-o procuratorul Siriei, Cestius Gallus, in fruntea celei de-a XII-a legiuni, a transformat revolta intr-un razboi de independenta la care au luat parte cei mai multi evrei (preoti, farisei, saducei, esenieni si, fireste, zeloti). Pentru infrangerea revoltatilor, Neron l-a trimis pe Vespasian in fruntea a circa 80 000 de soldati. Vespasian a supus Galileea in anul 67, Pereea si Sefela in anul urmator. Insa moartea lui Nero, asasinarea lui Galba si razboiul civil dintre Vitellius si partizanii lui Vespasian au suspendat pentru un timp operatiile militare din Palestina.

Cand a murit Vitellius (la sfarsitul anului 69), Vespasian s-a intors la Roma si l-a lasat pe fiul sau, Titus, sa termine razboiul. Acesta a asediat Ierusalimul in anul 70, inaintea sarbatorilor de Paste si a cucerit orasul, cartier dupa cartier. La sfarsitul lunii august au fost incendiate portile exterioare (8 Av.), apoi templul insusi (9 Av .). Cea mai mare parte a orasului a fost distrusa, locuitorii au fost masacrati, trimisi la munca in mine sau folositi in luptele de gladiatori sau in triumful organizat la Roma in cinstea lui Vespasian si a lui Titus (RI VII, 123-157).

Lucius Bassus, noul guvernator al Iudeei, a facut eforturile necesare pentru a nimici ultimele ramasite ale rezistentei evreiesti: Herodion, Macheronte si Masada, care, tinuta de Eleazar ben Iair, a rezistat pana in 73/74 si a fost cucerita de Flavius Silva."