Pascal Bentoiu este bine-cunoscut in calitate de compozitor, muzicolog si expert international in creatia enesciana. Mai putin cunoscuta e vasta lui cultura in alte domenii decat cel muzical. Stia, de pilda, ca nimeni altul istorie. Iar la istoria Romaniei din ultimul secol a fost in buna parte martor.

 

Aceasta pretioasa istorie traita este redata in cateva scrisori trimise fiicei sale, Ioana, stabilita in Elvetia. Evocarea incepe cu anii copilariei, 1933-1937, de a caror atmosfera autorul isi aduce atat de bine aminte, parcurge dramele si victoriile celui de-al Doilea Razboi Mondial, se opreste in detaliu asupra sovietizarii tarii si perioadei comuniste, ajunge in 1989 si in anii 1990. E o istorie decantata, esentializata, usor de inteles. Comentariile din marginea faptelor povestite respira inteligenta, luciditate, echilibru. Scrisorile pentru Ioana ar putea deveni un excelent manual pentru tinerii (si mai putin tinerii) din vremea noastra.

 

Poate ca editoarea s-a gandit la acelasi lucru. "Draga Tata", scrie Ioana Bentoiu la inceputul acestui volum, "...intr-un tarziu ai fost de acord sa-mi scrii, la cererea mea insistenta, ca sa nu uit. Capacitatea ta de analiza, dublata de o memorie care dadea rareori gres, mi-a sintetizat istoria acelor ani atat de limpede, incat am vrut neaparat sa impartasesc si cu altii claritatea gandirii tale, fara nici un pic de afectare sau de pretentie intelectualizanta - lucru care ni s-ar fi parut tuturor odios. Iti multumesc ca ai stiut sa nu uiti si ca m-ai facut sa inteleg, amanuntit si colorat, in ce fel prezentul nu poate fi o surpriza daca acceptam sa privim trecutul cu ochii larg deschisi".

Pascal Bentoiu (1927-2016) este autorul a trei opere, opt simfonii, doua poeme simfonice si alte lucrari pentru orchestra, patru concerte, sase cvartete, doua sonate, 33 de lieduri grupate in cicluri, 30 de muzici de scena pentru teatru, sase carti de estetica si muzicologie. A incheiat si orchestrat lucrari neterminate ale lui George Enescu, cum ar fi Simfoniile IV si V sau poemul simfonic Isis. A orchestrat de asemenea pentru vocea fiicei sale ciclul Sept chansons de Clement Marot.

Fragment din carte "Istorie traita" de Pascal Bentoiu:

"Viata in Romania, cu frontul la mii de kilometri de noi, se desfasura - hai sa zicem - normal. Chiar ceva peste normal, intrucat productia de petrol fusese mai mult decat dublata la cererea germanilor, celelalte industrii lucrau si ele in plin (armament usor, aviatie - la Brasov s.a.), iar agricultura era din ce mai bine dotata cu utilaje nemtesti. Tractoarele lor erau excelente (bunicul tau avea vreo trei-patru, marca Deutz sau Hanomag) si marea proprietate agricola realiza productii impresionante. Belsugul alimentar din vremea razboiului era aproape incredibil comparat cu rationalizarile germane si italiene si cu quasi-foametea din teritoriile ocupate (Franta, Norvegia, Beneluxul de azi, Iugoslavia, Grecia etc.). Vorba auzita atunci: ,"In Franta se mananca ciori, a ajuns trei sute de lei una!" A existat un nostim film cu Gabin si Bourvil transportand ilegal, in Parisul ocupat, un porc taiat. - La noi erau cati voiai. Iar rezultatul acestui adevarat boom economic a fost ca inflatia era extrem de moderata, comparata cu celelalte inflatii pe care le-am trait de atunci incoace. intre 1941 si 1944 in aproape patru ani de razboi (pana la 23 august) nu cred ca urcarea preturilor a fost mai mare decat de circa 150%. Ai sa zici ca e mult si asa; dar trebuie sa socoti ca exista si efortul de razboi, deloc mic, si ca in alte locuri era mult mai rau. Pentru mine personal, ca sa-l situezi cumva in loc si timp pe cel ce-ti povesteste acum, 1942. a insemnat culminatia in materie de pictura acea vara am produs tablourile pe care le cunosti si - drept incununare - autoportretul meu), dar si despartirea definitiva de ea. Descoperisem vioara, concertele la Ateneu, recitalurile lui Enescu, discurile 78' cu cateva lucrari de Beethoven, Mozart, Bruckner, Schubert, Ceaikovski, Grieg, pe care le-am rasnit incredibil de mult. Mi se deschidea alt orizont pentru care mi se parea ca as avea unele aptitudini. Razboiul il urmaream, fireste, dar de departe, cu interes mai mult pentru mecanisme si performantele lor (vapoare, avioane). Ascultam, cu destula detasare, Radio Londra (Europa libera nu se inventase inca), mult bruiat, dar citeam in ziare si comunicatele germane. Eram interesat de spatialitatea razboiului, teritorii, incercuiri, retrageri s.a.m.d. - care, inca o data, se manifestau la mii de kilometri de 'noi, orice punct cardinal ai fi cercetat. Trezirea din amorteala a constituit-o pentru mai toata lumea Stalingradul. Intre noiembrie si ianuarie '43 s-a petrecut acolo o drama cumplita: un intreg corp de armata german, sub comanda maresalului von Paulus, a fost incercuit in oras si macinat bob cu bob. Prizonierii luati finalmente (aproape o suta de mii) erau niste aratari nehranite, degerate, distruse mo-ralmente. Sigur, nemtii au mintit pana in ultima clipa, Goebbels a facut tot ce a putut sa ascunda dezastrul, dar el a fost dez-valuit. Era pentru intaia oara cand marea armata germana suferea o infrangere ingrozitoare. Acela a fost Wendepunkt2-ul Intregului razboi. Cel putin al celui terestru, caci cu cel naval a fost altfel, cu cel aerian, asemenea. Pierderile romanesti (prizonierii) au fost si ele importante, desi nu direct in oras, ci in cursul manevrelor de incercuire."