- Parinte, zise omul, ti-am adus un strugure broboane mari aurii, ca sa-ti indulcesti gura si sa te racoresti.

Parintele Macarie il primi multumindu-i si binecuvantandu-l. Cand se uita mai bine la strugurile care stralucea ca aurul la soare, isi zise zambind: Oare na-s face eu mai bine sa-l dau vecinului meu mai batran care sta in chilia vecina, decat sa-l mananc eu? I-as face o bucurie?! Si duse strugurele vecinului sau. Acesta il lua cu mare bucurie si multumire si-si zise: O, cat de bine este venit acest strugure frumos, pentru vecinul meu fratele Nazarie,c are este bolnav. Si il duse. Si Nazarie ii multumi, dar si el ii zise: Cum o sa mananc eu o asa dulceata de strugure, cand Mantuitorul a fost adapat cu otet si fiere pe Cruce? Oare nu sunt eu ucenicul lui? Si asa a trecut strugurele din chilie in chilie, pana ce in amurgul serii, cand a ajuns din nou la parintele Macarie, caruia i s-au umplut ochii cu lacrimi de bucurie, vazand ca este inconjurat de adevarati urmatori ai lui Hristos.