Esenta rafinata de ploaie, infuzie subtila de senzatii si tandreturi, retinere si voluptate, coliere de stropi, muze si creatori intr-un dans imperial desprins din generozitatea nuantelor salbatice de cenusiu-optimist.
Pentru ca ploaia se iubeste. Se asculta. Se prizeaza.

„Ploi de aur, purtatoare de polen? Culoarea ploii, pentru ca ea e fara culoare, inseamna toate culorile la un loc, toate reflexele irizate, sidefate si moarate. Dar numai ploaia de gheata are albul cel mai alb.“ - DOMINIQUE LOREAU

 „Fie usori, fie densi,
ei raspandesc ploaia,
Se alungesc sau se-ncolacesc,
mergand odata cu vantul.
In drumul lor, bietii de ei,
nu cunosc oprire,
Le deschid usa mea de-a lungul noptii.“
GAOFENG MIAO YUAN, Poem chan
Toate ploile sunt spectacole. Arabescuri celeste cu miscari unduitoare, de o senzualitate transparenta, forme care se fac, se desfac, se risipesc si se dizolva, ploaia danseaza sub ochii nostri. Apa pura, un flux, o miscare, o transa dulce a universului. Cum sa nu fii subjugat de o asemenea magie? Cum sa nu vrei sa fii luat pe sus de vartejul ploii? Balet rand pe rand delicat, furtunos sau ritmic, vals transparent, coregrafie a ritmurilor reinnoite fara incetare, ploaia pare pur si simplu ca… fabrica frumusete. - DOMINIQUE LOREAU