Astept de multi ani o noua carte de versuri de Maria Timuc. Si iata dorinta mi s-a implinit. Poeziile din acest volum, frematator-feminine si, in acelasi timp, de un dramatism al ideilor care reverbereaza indelung in constiinta mea, sunt exact ceea ce imi doream sa citesc. Pe unele le-am parcurs de doua ori: o data ca sa le aud muzica si a doua oara ca sa o insotesc in actiunea ei de descifrare a lumii. Iar o poezie - Si in tristete ingerii exista... - am invatat-o pe de rost, ca sa o am mereu cu mine, oriunde m-as duce.

Alex. Stefanescu