promo transport gratuit ya octo desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

promo transport gratuit ya octombrie mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Card cadou
Iv Cel Naiv
Iv Cel Naiv
Cartile mele sunt nascute din nevoia mea de intelege lumea si sunt scrise cu naivitatea unui copil care stie adevarul. Tot ceea ce incerc sa fac e sa observ oamenii din jur si sa le ofer inapoi imagini trecute prin filtrul meu naiv, motiv pentru care e foarte posibil ca si tu sa te recunosti, macar putin in ceea ce scriu, viitorule cititor.
 
Iv cel Naiv despre poezie, primul sau roman si naivitate
 
LIBRIS: Ai studii de inginerie dar esti scriitor si copywriter. Cum coabiteaza cele trei instante profesionale? Se suporta, se alunga, se critica, se ajuta una pe alta?
 
IV CEL NAIV: Cu totii suntem mai multi intr-unul. Ai dreptate, in interiorul meu s-au intalnit, ca intr-un banc, un inginer, un scriitor si un copywriter. Partea buna e ca, diferit de cum ar fi fost intr-un banc, tipii astia si-au mai dat ghionturi la inceput, dar, incet-incet, au inceput sa se inteleaga.
 
Inginerul e luat peste picior, in principal pentru ca n-a profesat niciun minut din viata, dar nu se supara, e destul de autoironic, copywriterul a venit cu dorinta de a impresiona, de a surprinde, de a convinge, dar si cu rigoarea deadline-ului si nevoia de organizare a haosului creativ, iar scriitorul, ei bine, el e cel mai nou in grup, acum il cunosc si eu, pare ca vine cu setea de a scrie despre tot ce au trait ceilalti doi si multi altii pe care i-a intalnit in interiorul lui.
 
LIBRIS: De ce crezi ca ne lipseste poezia? Cat ti-a lipsit tie poezia inainte sa incepi sa o scrii? Cum ne putem reapropria de ea, macar ca cititori daca nu ca scriitori? Cum ti-ai apropiat tu fiica de poezie?

IV CEL NAIV: O sa incep cu sfarsitul acestor intrebari: fiica mea nu citeste poezie. Nici proza. Adica citeste cat trebuie, cat e obligata de scoala, mai nimic in plus. Cred ca are o nevoie de a evada din realitate mult mai mica decat era nevoia mea de a evada din realitatea anilor ’80-’90, o realitate rece, plina de frici si de control. Asa ca ea nu citeste poezie, dar o are in viata, in preajma ei si chiar in interiorul ei.
 
Cred ca toti avem in noi poezia, ea nefiind altceva decat un canal de comunicare intre emotiile din noi si cele din exteriorul nostru. Cateodata, acest canal e blocat, de cele mai mult ori ca o consecinta a unei copilarii nefericite, a unor parinti neatenti la nevoia de poezie a copilului lor, dar si din cauza unui sistem de invatamant care nu face vreun efort de a-i ajuta pe copii sa se apropie de ei insisi prin poezie.
 
Cred ca eu am pus umarul la constructia acestui drum spre noi insine prin poezie, de altfel acesta e unul dintre raspunsurile cel mai des primite de la cititori: „nu citeam  poezie, dar de cand te-am descoperit pe tine imi place”. Dar nu noi, scriitorii ii putem convinge pe oameni despre poezie ci oamenii, insisi, descoperind ca au nevoie de ea pentru a fi din ce in ce mai mult, oameni.
 
LIBRIS: La conferinta TedX de acum cativa ani ai vorbit despre lumea de azi ca o apa carbogazoasa care, sub influenta globalizarii a inceput sa-si piarda bulele. E mai comod sa traim in apa plata decat sa o aprindem cu bule? Problema e ca ne lasam purtati de trenduri si de automatisme sau nu ne acordam suficient timp sa privim in noi insine si la ceilalti, cu rabdare?
 
IV CEL NAIV: Pana la urma, apa plata e mai usor de baut, organismul o asimileaza de indata, in timp ce cu apa carbogazoasa avem probleme – pisca la limba, e acida la stomac, ne provoaca gaze.
 
Da, cred ca undeva in stelele noastre exista scrisa o „lege a consumului minim de energie”. Ne place sa o luam pe scurtaturi, sa fentam timpul facand 2-3-4-5 lucruri deodata, sa punem pe pilot automat ceea ce e esential sa fie facut manual.
 
Si educatia pe care o primim ne incurajeaza de multe ori, exemplul colectiv e de multe ori in acest sens. Asa ca iata-ne urmarind impreuna cum in trendingul omenirii si-au facut loc graba, volatilitatea si consumul. In timp ce rabdarea, reflectia si autocontrolul zac la capatul playlistului, cu cateva view-uri.
 
Dar am trecut noi si prin momente mai grele. Influencerii buni ai omenirii exista si ei, alaturi de cei nefasti. Sunt mai putin zgomotosi si asteapta, rabdatori, sa fie ascultati.
 
LIBRIS: Ai scris poezie teribilista, apoi poezie de cucerit fete, apoi ai trecut la poezia ca expresie a asumarii dimensiunii naive. Vad naivitatea reabilitata aici ca o sensibilitate in a vedea lumea altfel, a privi familiarul sub un alt unghi, cu un alt filtru. Totusi, ti s-a intamplat sa scrii poezie care nu e naiva? Are naivitatea o varsta in poezie care se pierde odata cu timpul?
 
IV CEL NAIV: Imi place cand cititorii mei inteleg acelasi lucru cu mine din ceea ce scriu. Dar mi se pare interesant sa aflu feluri noi de a privi si de a intelege ceea ce scriu. E un fel de a descoperi lucruri noi, unele chiar din mine. Spun asta pentru ca ma recunosc doar partial in felul in care vezi tu poemele mele. Dar ceea ce le uneste este, intr-adevar, acest filtru naiv.
 
Aceasta lentila prin care pot privi in ochi soarele maturitatii fara sa ma orbeasca. Si tot felul de alti sori, de altfel – cel al tristetii, al suferintei, al adevarului, al intelegerii. Oamenii obisnuiesc sa plaseze naivitatea undeva, in copilarie, aproape de ceea ce considera epoca de aur a existentei lor. In aceasta optica “adulta”, viata este un lung sir de renuntari, printre cele pierdute aflandu-se naivitatea.
 
Eu incerc sa pastrez ceea ce am bun, printre ele si ludicul, naivitatea, curiozitatea. Sunt lucruri care ma ajuta sa cresc si cred ca asta e ce putem face mai bine in viata: sa nu ne oprim din a creste.
 
LIBRIS: Ai ales sa iti pastrezi anonimatul si ai amintit ca nu e vorba de o strategie de marketing ci de a lasa creatia sa vorbeasca, fara sa platesti pretul neplacut, intruziv, al unei celebritati. Cu toate acestea, expunerea publica a creatiilor tale a fost importanta?
 
Crezi ca daca n-ai fi aratat publicului primele poezii, daca nu ai fi publicat mai multe carti de poezie ai mai fi scris la fel de mult? Care e relatia cu cititorii tai?

IV CEL NAIV: Anonimatul meu e un gest complex. E o directionare a atentiei oamenilor catre ceea ce fac. Opera, nu autorul. E un fel de protectie pe care am simtit nevoia sa o am, celebritatea nefiind un lucru usor de gestionat. E lipsa de incredere in mine pe care o aveam cand am inceput sa scriu. Poate contine chiar si urme de frica, de-a dreptul. Si poate fi privit din exterior si ca o strategie de marketing, inteleg asta. Dar eu stiu ca nu fac acest lucru.
 
Din primul moment in care am publicat ceea ce scriam, la inceput pe un blog, odata cu primii cititori, am simtit ca devin responsabil. In toate relatiile pe care le avem, invatam sa fim responsabili, in diverse feluri. Cititorii m-au ajutat sa inteleg ca nu mai sunt singur, ca nu mai scriu doar pentru mine. Si de atunci am continuat sa scriu pentru mine in primul rand, dar fara sa uit de existenta cititorilor. Am nevoie de intelegerea lor, iar asta se poate obtine doar intr-o relatie functionala in ambele sensuri. Altfel spus, eu incerc sa-i inteleg pe cititori, scriu pentru mine, dar sper ca ei sa ma inteleaga inapoi.

LIBRIS: Cum ai trecut de la poezie la proza? Si de ce un thriller naiv?
 
IV CEL NAIV: Dintotdeauna am vrut sa scriu proza, dar mi-a fost teama. Ca nu pot stapani complexitatea unui roman. Ca nu voi avea toate tipurile de luciditate necesare pentru a corela toate planurile. Ca nu voi reusi sa asamblez totul intr-o singura poveste. Ca nu voi fi suficient de credibil. Ca nu voi fi suficient de incredibil. Pana la urma, am reusit sa fac dorintele sa depaseasca fricile si am finalizat acest roman.
 
Romanul e naiv pentru ca asa scriu eu, e felul meu de a exprima lucruri mari si marunte, deopotriva. Cred ca naivitatea e un lubrifiant foarte bun – ne poate face sa introducem in suflete cu usurinta bucati mari de adevar, de tristete, de suferinta, chiar. I-am zis thriller pentru ca e o poveste plina de suspans, care te tine in bratele ei pana la final si iti ofera suficienta surpriza incat s-o lasi cu greu din mana.
 
LIBRIS: Povestea ta e una intiatica, a trecerii de la pubertate la adolescenta, de la universuri instapanite doar prin poveste si fantezie la universul in care raul si binele coabiteaza inevitabil, in care traim nu doar aventuri cu happy-end ci si deceptii. Nu m-am putut hotari daca e o poveste pentru young teens sau o poveste pentru adulti. Ai avut in vedere un segment de varsta?

IV CEL NAIV: Eu am descris acest roman ca fiind unul pe care adolescentii l-ar darui parintilor, daca ar avea bani sa-l cumpere. Cred cu tarie ca e un roman pentru adulti, chiar daca eroina este o adolescenta. Dar nu exclud ideea de a fi citit si de unii dintre adolescenti; daca ar fi sa fixez o limita, eu l-as recomanda celor peste 15 ani.
 
Revenind insa la intentia cu care l-am scris, mi-am dorit sa fie un roman care sa reprezinte punctul de vedere al adolescentilor care este adesea atat de putin auzit de catre parinti, poate si pentru ca nu toti cei aflati la pubertate pot sa articuleze un punct de vedere convingator in fata parintilor. Am incercat sa intru in intimitatea unui adolescent pentru a putea expune lucruri care ar putea ajuta adultii sa inteleaga aceasta complicata varsta ambivalenta, care ne apropie de noi si ne indeparteaza de casa. Un inceput si un sfarsit pe care le traim in acelasi timp, acelasi anotimp, atat de albastru.

LIBRIS: Ce iti mai amintesti din viata de la 12 ani? De ce ai ales sa scrii din perspectiva unei fete? Cum isi imagineaza un barbat transformarile prin care trece o adolescenta in relatia cu corpul, sentimentele si sexualitatea?
 
IV CEL NAIV: Am reconstruit in roman felurite lucruri pe care le-am trait in adolescenta mea, iar ele s-au impletit cu cele pe care le-am observat in jur, cu povesti auzite sau imaginate, intamplate sau neintamplate. 
 
M-a ajutat mult perspectiva feminina pentru ca e felul meu de a-mi intelege propria latura feminina, cu totii continem si masculin si feminin si e important sa aducem la lumina tot ceea ce suntem, nu doar ce parem a fi sau ceea ce ni se spune ca e bine sa fim. In plus, sensibilitatea si empatia m-au ajutat sa preiau din povestile din jurul meu (ale fiicei mele, ale iubitei mele, de exemplu), sunt tot felul de elemente care au compus in carte aceasta relatie cu feminitatea in diversele ei forme.
 
Sunt putine lucrurile unde am avut nevoie de interventii din exterior, in majoritatea cazurilor aceasta experimentare a feminitatii a curs firesc, ca si cum exista in mine. Pentru ca, asa cum spuneam, chiar exista in mine. Trebuie doar putina intelegere pentru a recunoaste fata de noi insine acest fapt.
 
LIBRIS: Jonglezi nu doar cu jocurile de cuvinte si inserturi poetice ci si cu o ambiguitate de perspectiva in poveste. De plida, romanul incepe cu preocuparea Amandei legata de posibilitatea de a fi adoptata (care se coreleaza ulterior si cu posibilitatea de a fi parte dintr-un experiment american) si sentimentul instrainarii fata de parintii ei. 
 
E aici jocul unui copil care proiecteaza scenarii si aventuri in afara? E mai degraba expresia unei drame in familie, unei disfunctionalitati reale de comunicare? Sa nu luam totusi acest roman prea in serios?

IV CEL NAIV: Frica aceasta e o frica reala pe care multi dintre noi au avut-o in copilarie. Felul in care eroina romanului o transforma in incercarea de a o digera este doar un caz particular. E o parte de joc, o parte de drama, poate fi si un esec in comunicare; in mod premeditat romanul nu te lasa sa intelegi cat de mult din ce o preocupa pe Amanda este si o realitate a parintilor si cat e doar o amplificare din interiorul ei, deci, o realitate proprie.
 
Pentru ca nu am vrut sa fie importanta realitatea, ci felul in care adolescentii preiau aceasta realitate in interiorul lor. Nu am vrut ca cititorii sa primeasca doua realitati – cea a adolescentei si cea a parintilor si sa devina judecatori ai conflictului, sa aleaga de partea cui e dreptatea. Din acest punct de vedere, nu e un roman care te lasa sa alegi, e prezentat un singur punct de vedere, cel pe care, adesea, noi, adultii evitam, nu putem sau nu vrem sa ni-l amintim: cel al adolescentilor.
 
Romanul e plin de zambete si de situatii amuzante dar asta tocmai pentru a putea transmite mesaje cat se poate de serioase. Marile adevaruri se spun printre zambete.
 
LIBRIS: Ce crezi ca inseamna maturizare pentru Amanda? Ce pierde si ce castiga, dupa ce traverseaza  experienta?
 
IV CEL NAIV: Trecerea de la starea de copil la cea de adult e complexa si, cu cat privesti mai de-aproape, cu atat mai fascinanta devine. E o sfasiere necesara, o rupere dorita dar si o pierdere dureroasa, o intelegere abraziva.
 
Adolescenta e un zbor plin de turbulente. Se pierd lucruri, se castiga lucruri, e un moment plin de intersectii in care fiecare drum duce altundeva. Important e, ca la finalul acestui zbor sa simtim ca inca il mai avem in noi pe copilul din noi si sa ii oferim toata atentia si intelegerea noastra de adult.
 
LIBRIS: Ai simtit vreodata ca… te-ai facut de ras in fata furnicilor?
 
IV CEL NAIV: Inevitabil. Cred ca titlul e un ideal. O invitatie la a fi mai buni, mai etici; dar, oricat de mult am incerca, suntem oameni si gresim. Cred ca exista, de fapt, doua tipuri de oameni: cei care s-au facut de ras in fata furnicilor si cei care n-au curajul de a recunoaste asta.

LIBRIS: Vei continua cu proza, mai ai alte romane in plan?
 
IV CEL NAIV: Categoric. Am in minte urmatoarele 4 romane pe care vreau sa le scriu, poate voi mai schimba ordinea, poate mai apar lucruri noi, pana la urma planurile sunt facute pentru a fi schimbate, dar ce e clar e ca deja m-am apucat sa schitez urmatorul roman care va fi, oarecum, o continuare a acestuia, subiectul fiind lupta intre generatii. Va fi un roman de razboi, tot naiv, fireste, iar razboiul va fi unul cat de poate de real si de fantastic.

LIBRIS: Ce carti interesante ai citit in ultimul an?
 
IV CEL NAIV: Cand scriu, reusesc sa citesc putin, lecturile sunt mai degraba tehnice, menite sa ma ajute in munca. Acum, de exemplu, am pe birou cateva romane de razboi, pentru ca ma ajuta sa schitez urmatorul roman. Dar pot recomanda cateva titluri care m-au fascinat in ultimul timp:
 
De ce pestii nu exista, al lui Lulu Miller, un roman cu un crescendo fascinant, surprinzator si un aer proaspat, The body/Corpul al lui Bill Bryson – sunt un mare fan al felului relaxat in care scrie Bryson, am sentimentul ca as putea deveni interesat chiar si de o carte despre crema de ghete daca e scrisa de el si Fahrenheit 451 a lui Ray D. Bradbury, o distopie care, in opinia mea, e pe cale sa se petreaca. Si, bineinteles pot recomanda oricand, orice carte a lui Fredrik Backman.
 
LIBRIS: Pentru cititorii care inca nu te-au cunoscut: cum il recomanda Iv cel Naiv pe Iv cel Naiv?

IV CEL NAIV: Cartile mele sunt nascute din nevoia mea de intelege lumea si sunt scrise cu naivitatea unui copil care stie adevarul. Tot ceea ce incerc sa fac e sa observ oamenii din jur si sa le ofer inapoi imagini trecute prin filtrul meu naiv, motiv pentru care e foarte posibil ca si tu sa te recunosti, macar putin in ceea ce scriu, viitorule cititor.

RECOMANDARI

ALTE PERSONALITATI

Noi suntem despre cărţi şi la fel este şi Newsletter-ul nostru

Abonează-te pentru a afla rapid care sunt promoţiile zilei, noutăţile şi recomandările noastre.

Ma abonez image one
Ma abonez image one