In urma cu exact 20 de ani, in Texte de supravietuire, Viorel Domenico, impatimit istoric al filmului romanesc, recupera cu dragoste si infinit respect notitele din arhiva personala a regizorului Jean Georgescu. Volumul se incheia cu un superb aforism al Maestrului: „Oamenii luminosi sunt faclii care la rascruce de drumuri lumineaza calea adevarata." Un asemenea om luminos a fost Jean Georgescu pentru cinematografia noastra. Dar impotriva luminii se napustesc totdeauna fortele intunericului. Destinul cineastului a oscilat dramatic intre laurii interbelici - la Bucuresti sau la Paris - si prigoana politica declansata de sovietizarea tarii. Izgonit de pe platouri, in plina forta creatoare, de politruci care astazi isi rescriu triumfal biografiile, a cunoscut foamea, saracia, marginalizarea, dar si-a pastrat eleganta senioriala.